De ce nu? Viu din Moldova ca să te fac mai ferice...

Jupâneasă foarte scumpă, nu ştii încă, negreşit,

C-uncheşelul dumitale nu mai este?... S-a sfârşit:

Şi-a încheiat catastihul, isprăvind de cheltuială,

Căci şi viaţa omenească-i tot un fel de socoteală...

VIDRA

(cu răceală)

A murit? Ce spui, jupâne? Şi dumneata cum o ştii?

SBIEREA

De vro câtva timp încoace eram vecini la moşii.

Când mă-ntorsei din robie, cu dobânzi întârziate

Cumpărai pe lângă Nistru nişte câmpuri nelucrate...

Apoi bine, jupâneasă, dumneata acuma eşti

Deplină stăpânitoare moştenirii părinteşti:

Patru sate, două iazuri, mii de vite râmătoare,

Şepte mori, o herghelie, ş-o pădure... Nu vinzi oare?

VIDRA

Duneata ai vrea să cumperei?

SBIEREA

Ieftin; bani în ţară nu-s!

Cu turcii, cu bir, cu dajdii, toţi gălbănaşii s-au dus...

RĂZVAN

Nu! Noi nu vindem nimica! Voi lăsa pe leşi mai bine

Ş-o să m-aşez româneşte în ţara mea şi la mine...

VIDRA

Aşa? Nu cumva, Răzvane, să ne-nchidem într-un sat,

Gustând viaţa de câmpie şi văzduhul cel curat

Într-o cuşcă mojicească, plină cu miros de varză,

În casă grămezi de teancuri şi pe-acoperiş o barză?

Tu o să petreci, iubite, vânând potârnichi şi lupi?

Eu purtând grijă de turme, de ţarină şi de stupi,

Iar vătavii, părcălabii şi vecinii de moşie,

Văzându-ne, o să zică: Ce bună gospodărie!...

Frumos trai! plăcută soartă! Noi, o Vidră ş-un Răzvan,

Să-nlemnim stând la o parte, nemişcaţi ca un buştean!...

SBIEREA

Este foarte potrivită socoteala dumitale:

Decât a sta la moşie, mult mai bine cu parale...

RĂZVAN