Vă las... Vă las...

Mă-ntorc într-o jumătate, ba nu! Într-un sfert de ceas.

(Se depărtează, apoi se opreşte în uşă, se mai închină o dată şi iese.)

VIDRA

(cu tărie)

Fie! Eu ţi-am spus, Răzvane, ş-acum îţi voi spune iară

Că Vidra nu vrea să plece ca să se-ngroape la ţară...

RĂZVAN

Bine! Nu ne vom întoarce!... Vreau şi eu să-ţi dovedesc

Cât de mare ţi-e puterea şi cât de mult te iubesc.

VIDRA

Dar oare viaţa-mi întreagă nu-i destul să-ţi dovedească,

În toată clipa, că Vidra ştie şi ea să iubească?

Eu nu mă gândesc, Răzvane, eu nu mai pot cugeta,

Eu nu mai pricep nimica decât înălţarea ta...

RĂZVAN

Nu vom pleca la Moldova; mă supun voinţei tale,

Dar lumea-i încăpătoare; s-alegem o altă cale;

La nemţi, la turci sau aiurea, oriunde-mi vei porunci,

Atâta-i cu neputinţă de-a mai rămânea pe-aci...

VIDRA

Şi de ce-i cu neputinţă?

RĂZVAN

Ştii c-am fost la hatman...

VIDRA

Bine...

RĂZVAN

Acum el n-o mai ascunde ş-o spune la orişicine

C-o să fie cu Moldova un război înfricoşat...

Astăzi la dânsul acasă ne-a chemat pe toţi la sfat,

Ne spuse dintâi că leşii sunt rău cu ţara nemţească,

Ş-având legături cu turcii ar dori să le păzească;

Ne mai spuse c-Aron-vodă, noul domn moldovenesc,

Ţine-mpotriva Turciei cu-mpăratul cel nemţesc;

Ne-a mai spus altele multe, înşirând vro patru oare,

Şi-n sfârşit, drept încheiere, ne-a arătat o scrisoare,

În care craiul îi zice să fie gata pe loc

A trece hotarul ţării cu sabie şi cu foc...

M-ai lăsa tu oare, Vidro, ca braţul meu să izbească