De când parc-aş fi o umbră după paşii lui Răzvan:

Ba zău, chiar umbra, fârtate, când e lumină s-ascunde,

Pe când eu rămân cu dânsul, amândoi oricând ş-oriunde!...

Haiducit-am împreună şi-mpreună am trecut

În astă ţară leşească, unde dracul s-a născut!...

VULPOI

(cu displăcere)

Haide! Cineva te-ar crede că numai voi amândoi

Aţi făcut şi mari şi late! Dar uitat-ai de Vulpoi?

RĂZAŞUL

Orice-i zice tu, acuma fostul nostru harambaşa

Ajuns-a obraz de cinste, cât un vizir sau un paşă:

E polcovnic, e om mare, şi ca mâini o să-l privim

Înălţându-se deodată şi mai ceva!... Aferim!

Nu-i vorbă... I se cuvine!... N-a câştigat de pomană!

Chiar săptămâna trecută a mai căpătat o rană

În lupta cea cu tătarii...

VULPOI

Aş! D-abia l-au zgâriat!

Sărutare de săgeată... Nu-i lucru de speriat...

Dec! A fost rănit şi dânsul într-o singură bătaie,

După ce trecuse teafăr prin douăzeci de războaie.

RĂZAŞUL

Dar să lăsăm toate astea... Nu ştiu ce voiam să-ţi zic...

Aa! Uite pe fereastră!... Priveşte!... Nu vezi nimic?...

(Cântă, arătând cu mâna.) Cu miros de viorele,

Trandafir şi micşunele,

Bate vântul ţării mele!

Bate-ai, vântule, curat,

Să alini al meu oftat!

Bate-ai, vântule, uşor,

Să-mi mai treacă din cel dor!

Bate-ai, vântule, cu foc,

Să mă muţi din acest loc!

Aşa-i, Vulpoiule dragă! Tare mă furnică dorul!

Ţărişoara-i prea aproape: de-i azvârli cu toporul,

Dai de brazda românească!...

Ş-apoi astăzi în Moldova nu mai e nici Petrea Şchiopul,

Prietenul ciocoimii, bat-o focul şi potopul!