Răzvan şi Vidra
De când parc-aş fi o umbră după paşii lui Răzvan:
Ba zău, chiar umbra, fârtate, când e lumină s-ascunde,
Pe când eu rămân cu dânsul, amândoi oricând ş-oriunde!...
Haiducit-am împreună şi-mpreună am trecut
În astă ţară leşească, unde dracul s-a născut!...
VULPOI
(cu displăcere)
Haide! Cineva te-ar crede că numai voi amândoi
Aţi făcut şi mari şi late! Dar uitat-ai de Vulpoi?
RĂZAŞUL
Orice-i zice tu, acuma fostul nostru harambaşa
Ajuns-a obraz de cinste, cât un vizir sau un paşă:
E polcovnic, e om mare, şi ca mâini o să-l privim
Înălţându-se deodată şi mai ceva!... Aferim!
Nu-i vorbă... I se cuvine!... N-a câştigat de pomană!
Chiar săptămâna trecută a mai căpătat o rană
În lupta cea cu tătarii...
VULPOI
Aş! D-abia l-au zgâriat!
Sărutare de săgeată... Nu-i lucru de speriat...
Dec! A fost rănit şi dânsul într-o singură bătaie,
După ce trecuse teafăr prin douăzeci de războaie.
RĂZAŞUL
Dar să lăsăm toate astea... Nu ştiu ce voiam să-ţi zic...
Aa! Uite pe fereastră!... Priveşte!... Nu vezi nimic?...
(Cântă, arătând cu mâna.) Cu miros de viorele,
Trandafir şi micşunele,
Bate vântul ţării mele!
Bate-ai, vântule, curat,
Să alini al meu oftat!
Bate-ai, vântule, uşor,
Să-mi mai treacă din cel dor!
Bate-ai, vântule, cu foc,
Să mă muţi din acest loc!
Aşa-i, Vulpoiule dragă! Tare mă furnică dorul!
Ţărişoara-i prea aproape: de-i azvârli cu toporul,
Dai de brazda românească!...
Ş-apoi astăzi în Moldova nu mai e nici Petrea Şchiopul,
Prietenul ciocoimii, bat-o focul şi potopul!