Poemă dramatică în cinci cânturi "Mărirea deşartă şi iubirea de arginţi, acestea sunt neşte neputinţe iuţi ale sufletului..."

DEDICAŢIUNE

Soţiei mele Iulia Petriceicu Hasdeu

Cumplita sărăcie ş-invidia vicleană

Danţau în jurul meu:

În inimă durere, ş-o lacrimă pe geană,

Şi-n piept suspinul greu!

Tu, însă, ca o lampă rămasă mângâiere

Cînd faclele s-au stins,

Cu-o rază de iubire sorbeai acea durere,

Secai amarul plâns!

Suspinul singur numai îmi sta mereu în cale:

Oftam făr'să voiesc,

Ca umbrele, ce-n faţa luminii matinale

De noapte ne-amintesc.

În zilele acelea de sumbră poezie,

Cu-o mână-n mâna ta,

Am scris această dramă, ce-n viaţă-mi o să fie

Ca floarea "nu-m-uita"!

În stalactit se-ncheagă o undă, picurată,

P-o stâncă ne-ncetat;

Aşa oftarea-mi lungă aice-i închegată

Suspin cristalizat!

Mânia mizantropă a omului în goană,

Sarcasmul infernal

Le vezi în astă carte, înfipte-ntr-o icoană

":Cu vârful de pumnal!

Şi cui să-nchin eu oare, când timpul se răzbună,

Ecoul amorţit

Din nemilosul viscol pe care împreună

Abia l-am resimţit?

O, tu, ce chiar suspinul îl împărţeai cu mine,

Făcându-l mai uşor:

Tăiai oftarea-ntreagă în două mici suspine,

Unite prin amor!...

B.P.H.

CÂNTUL I - UN ROB PENTRU UN GALBEN

"În Moldova au cei mici despre cei mari acest obicei de pier fără judeţ, fără vină şi fără seamă. Singuri cei mari judecători, singuri pârâşi şi singuri plinitori Legii. Şi de acest obicei Moldova nu scapă..."

Ureche, sub anul 1564

FEŢELE: