Răzvan şi Vidra
De-ar avea banii o limbă, lucrurile ce ne-ar spune
Pe mulţi albi i-ar face negri, ca cel mai negru tăciune...
Nu! Eu nu vreau astă pungă!... Şi chiar foame de mi-ar fi,
Pâinea astfel cumpărată mă tem că m-ar otrăvi!...
Moşule!
TĂNASE
Ce vrei?
RĂZVAN
Jupânul nu ţi-a dat lescaie frântă?
Uite! Eu îţi dau o pungă... Scoală, moşule, şi cântă!
TĂNASE
De la un ţigan pomană?
RĂZVAN
Dec! Şi totuşi, pe boier,
De-ţi da o scârbă de-aramă, tu l-ai fi urcat în cer?
TĂNASE
E român, oricum.
RĂZVAN
Jupânul e român? Vai, ce ocară!
Te-nşeli, moşule! El este piatră, lemn, strigoi sau fiară,
Dar numai român nu-l cheamă, că mult mai român sunt eu!...
Nu căta că-ţi pare searbăd şi pârlit obrazul meu,
Că nici noaptea nu-i bălană, dar pământul odihneşte;
Că şi pâinea de secară este neagră, dar hrăneşte
Ş-apoi, moşule, eu unul nu-s ţigan de rând, mă jur.
Nu, nu, crede-mă, în pieptu-mi bate suflet de vultur.
Măiculiţa fu româncă...
TĂNASE
Moldoveancă?
RĂZVAN
Se-nţelege.
TĂNASE
Moldoveancă? Ce-auz, Doamne!... Dar asta-i o fărdelege! Unde s-a aflat
Că s-a-mpreunat
Corbi cu turturele,
Şerpi cu floricele,
Urşi cu căprioare
Şi norii cu soare?...
Orumbiţă să-ndure un bărbat cioroi...