Răzvan şi Vidra
Nici eu nu cerşeam, jupâne, pe când aveam vitişoare,
Ş-un pământ cât trage plugul, ş-o prispuliţă la soare;
Dar vecinii, din rea pizmă, la judecată m-au tras,
Ş-acum iată-mă-s, jupâne, gol pe poduri am rămas!..
Copilaşii plâng de foame...
SBIEREA
Copilaşii!... Vrea să zică
Tu eşti un nebun de frunte! După ce n-ai chiar nimică,
Te mai apuci de prăsilă. Auzi! Îi trebui copii!
Un neam de netoţi... Dă-mi pace! Ducă-se pe la pustii!
TĂNASE
(aşezându-se)
Of, of, of!... Şi tu, jupâne, o să dai de vro ispită!
(Sbierea face trei cruci mari dinaintea bisericii şi se depărtează, fără a băga de seamă că i-a căzut o pungă din chimir.)
RĂZVAN
Aşa cruci evlavioase, aşa faţă răstignită,
Aşa-nchinăciuni plecate, până la brâu şi mai jos,
Nu făcea nici sfântul Petre, nici însuşi domnul Hristos!...
Bre! Jupânul ăsta crede că drept la rai o să meargă,
Pe când dracii după dânsul cu limba scoasă aleargă!...
(Face câţiva paşi şi ridică de jos punga.)
Aoleu! O punguliţă!... Ba-i un săculeţ cam greu!...
Îl va fi pierdut boierul cel cu zor de Dumnezeu...
Măi, opreşte-te, jupâne!... Stai, jupâne, de m-ascultă!...
SBIEREA
(din afară)
La naiba! Ţi-am spus o dată că nu-mi place vorba multă!
Un singur pas nu poţi face făr'să dai de vrun calic!...
Fugi! N-am bani! N-am o groşiţă! N-am nimic, nimic, nimic!
RĂZVAN
Nimic n-are, sărăcuţul! Aşa zice!... Prin urmare,
Omul neputând să piarză tocmai lucrul ce nu-l are,
Punga nu-i a lui. Atuncea... fie dar a cui o vrea,
De vreme ce toată lumea mi se leapădă de ea...
(Numără: "unu..., cinci..., opt...")
Douăzeci, şi toţi cu găuri! Parc-ar fi să-mi povestească
Cum se dezmierdau, sărmanii, în salba sărbătorească,
Pe-un grumaz de ţărăncuţă, grăsuliu şi răsfăţat,
Pân'ce gheara ciocoimii din carne i-a înhăţat!...