E curat un fel de boală, ce de noi când se lipeşte,

Pe român mi-l ţigăneşte, le ţigan mi-l româneşte,

Toate lucrurile-n lume cu susul le pune-n jos:

Îngerul urât se pare, ucigă-l crucea, frumos!...

Dar eram să uit, băiete, de-a te-ntreba, cum te cheamă?

RĂZVAN

Pe mine Răzvan... Smaranda chema pe drăguţa mamă;

Muri an.. ba nu!... trăieşte! trăieşte-n cugetul meu,

Şi va trăi totdauna, până voi trăi şi eu!...

TĂNASE

Dumnezeu să mi te-ajute, precum tu m-ajuţi pe mine;

Zilele tale să curgă tot zile lungi şi senine;

Iar nevoia să doboare pe-oricine-ţi va fi duşman!...

Rămâi sănătos, băiete!... Ce păcat că eşti ţigan!...

(Pleacă murmurând: "Răzvan, Răzvan, Răzvan"... apoi se întoarce)

Ştii ce? Mi-am luat de seamă... Nu-mi trebuie punga-ntreagă,

Mi-ajunge ş-un singur galbăn... zău aşa, Răzvane dragă!

Mai sunt mulţi săraci, băiete, şi eu n-aş vrea de prisos,

Pe când se zbuciumă fraţii, simţind cuţitul la os!

(scoţând punga)

Na!...

RĂZVAN

Dar, moşule...

TĂNASE

Ascultă, nu mai face vorbă lungă!

Mai împarte tu ş-altora pâine din această pungă.

(Ia un galbăn şi dă sacul lui Răzvan.)

Fă pe gândul meu, căci altfel, zău, nu primesc nici un ban...

Acuma mă duc, băiete... Mare păcat că-i ţigan!...

(Iese.)

RĂZVAN

Bietul om!.. Ce fudulie! Ce vorbe late! Ce toană!

Cineva, privind, l-ar crede că-i un împărat în goană!

Ce dispreţ! D-abia ne vede... Taica lui n-a fost ţigan!...

(Se uită în jur cu pază, apoi scoate din sân o hârtie.)

Lumea-şi bate joc de mine! Râde lumea de Răzvan!...

O să râz şi eu de lume!... Da, vom râde fiecare:

Ea de mine cu trufie, eu de dânsa cu turbare!...

(Lipeşte hârtia pe un stâlp şi iese, pe când uşa bisericii se deschide, venind mai mulţi, dintre cari dascălul se opreşte lângă hârtie, iar ceilalţi se grămădesc.)