RĂZVAN

(cu dezgust)

Ce mişel!...

VIDRA

Mă mir, Răzvane, văzându-te temător,

Nu cumva m-ai crede-n stare pân'la viermi să mă pogor?...

RĂZVAN

(luând-o de mână cu aprindere)

Şi palaturi aurite, ş-un acoperiş de paie,

Când flacăra le cuprinde, fac tot un fel de văpaie;

Iubirea-i un foc, iar focul, oricât de jos ar veni,

E grozav când izbucneşte, şi-i lesne a izbucni!

Mi-eşti dragă şi-n toată lumea găsesc cu putinţă toate,

Dar dragoste fără teamă nu se poate, nu se poate!...

VIDRA

(arătând în urma lui Minski)

Cugetă acum, iubite, de-i cinste pentr-un Răzvan

O biată căpitănie: şi dânsul e căpitan!...

OSTAŞUL

(aducând pe Sbierea, care vine cu capul plecat şi numără pe degete)

Robul de la hatman...

(Se închină şi iese.)

RĂZVAN

Sbierea!...

SBIEREA

(ridicând capul, cu bucurie)

Tu eşti, Răzvănică dragă?...

Şi dumneata, jupâneasă?... Parcă văd o pungă-ntreagă!...

RĂZVAN

Te rog să ne spui şi nouă prin ce minune-ncăpuşi,

Aşa departe de ţară, tocma-n tabără la ruşi?

SBIEREA

Încăpui ca două-n patru... Ce-ntrebare! Nu ştii oare

Că tabăra muscălească este foarte-ncăpătoare?

Ş-apoi, mai având necazuri, slăbisem mai mult de-un şfert:

Carnea spânzură pe mine curat ca un sac deşert...

RĂZVAN

Eu te-ntreb prin ce-ntâmplare te găseşti în astă ţară?

Cum de te-au luat muscalii?...