Un ţăran călare pe un măgar trecea pe dinaintea unui colegiu, tocmai pe când ieşeau şcolarii. Fiindcă măgarul începuse a zbiera, şcolarii ziseră ţăranului:

— Măi nătărăule şi mojicule ce eşti ! De ce nu-ţi înveţi dobitocul minte să nu zbiere aşa de tare ?

— Domnilor, răspunse ţăranul, bietul meu dobitoc zbiară şi el de bucurie, văzându-se acum între atâţia camarazi ai săi.