Mai dămult, să zîce că Baba cucului o fost şi ea poftită la o nuntă. Da cum ea n-avea coadă, i-o fost ruşine să meargă fără coadă. Atunci, ce s-o gîndit ea, ce nu s-o gîndit, că s-o dus la Ochiul boului să-i ceară coada împrumut. Ochiul boului, bun şi lud, cum o fost, nu s-o gîndit prea mult şi i-o dat coada lui în împrumut.

Atunci Baba cucului s-o bucurat tare mult, că la nuntă nu era alta ca ea. De bucurie juca şi îşi petrecea de gîndeai că amu-amu să prăpădeşte. Simţindu-să aşa dă bine, cu o coadă mare şi frumoasă, ce i-o trăznit prin cap ? Să nu-i mai deie înapoi coada Ochiului boului; şi nici nu i-o dat-o niciodată.

D-atunci Ochiul boului o rămas pînă azi fără coadă, iară Baba cucului să ţîne nealcoşe şi dîn cînd în cînd trozneşte din coadă prin scorburi şi copaci să vadă dacă coada o mai rămas la ea.