Glasul tău îi fraged, glasul tău pătrunde,
Şi îmi dă speranţă rugăciunea ta.
Eu sufăr, şi Domnul poate să te-asculte,
Deci şi pentru mine să-l rogi nu uita.

Eu ascund durerea ce mă chinuieşte,
Căci nu mi se cade a ţi-o arăta...
Dar pieptul se sfarmă, secretul zbucneşte,
Deci şi pentru mine să-l rogi nu uita.

Ţi-aş spune o vorbă şi sunt la-ngrijere,
Că faţa ta poate se va întrista;
Fii dar tu cu pace, iar eu cu durere,
Deci şi pentru mine te rog nu uita.

Două inimi însă făcând rugăciune,
Tot cu o credinţă făr-a înceta,
Pot odinioară să se împreune,
Deci şi pentru mine să-l rogi nu uita.