Către Ioan G. Pelivan
Satul Zaim 6 octombrie 1906
Dragă domnule Ioane,
Am primit scrisoarea d-tale şi imediat m-am şi aşezat să-ţi dau răspuns la ea, căci, deocamdată, n-am alte ocupaţii decât scrisul şi cititul.
Mare bucurie mi-a dat mie această scrisoare, mulţumită acelui ton călduros şi cordial ce o pătrunde.
Sunt convins că, cu toata ruşinea la care am ajuns azi noi, băsărăbenii, ne trebuie mai mulţi oameni de felul d-tale, şi atunci Basarabia e scăpată de sclavie şi poate cu dreptate visa la acel strălucit viitor de aur, ce i-a prezis poetul Bolintineanu şi care, desigur, acolo, deja se împlineşte.
Însă la noi, în Basarabia, …parcă te iau fiorii, când începi povestea suferinţelor poporului nostru moldovean şi a acelor înjosiri, ce i-a fost scris să îndure.
Însă poporul deja se deşteaptă; soarele renaşterii a început să arunce şi asupra românimii băsărăbene razele sale strălucitoare şi înviorătoare. Şi fără îndoială, la urma urmelor, cu ajutorul generoşilor şi înţelepţilor săi conducători, şi ea se va porni pe calea luminii şi a propăşirii, înfruntând toate piedicile.
Mult ne mai rămâne de lucrat pentru atingerea acestui scop. Dar să ne fie lozinca noastră: să lucrăm, să lucrăm, să lucrăm. Trec la afacerile mele personale. Cunoştinţa cu d-ta îmi face mare şi multă plăcere, şi, la venirea mea la Chișinău, nu voi întârzia să mă văd cu d-ta.
Foarte mă bucur că propunerea mea de a fi colaborator la „Basarabia“ poate să fie primită. D-ta scrii că ai citit articolul meu Preoţimea şi poporul. Sunt interesat de va merge el la publicare sau nu, căci am pus în el multă speranţă. Îmi pare că tipărirea lui e refuzată, căci nu-l văd în numerele ultime ale „Basarabiei“. Redacţia o fi găsit că chestiunea discutată în el n-are mare interes şi nu corespunde trebuinţelor ei; ori poate nu i-au fi plăcut condiţiile băneşti.
Nepublicarea acestui articol foarte m-ar descuraja. În tot cazul, te rog cu insistenţă, dragă domnule Ioane, să mă înştiinţezi despre soarta lui, cum şi a traducerii mele Primejdia, nu de mult trimisă la redacţie — măcar printr-o simplă carte poştală.
Mai am de vorbit în scrisoarea asta despre condiţiile colaborării ce mi le comunici şi vreau să-mi exprim părerile mele personale în această privinţă.
D-ta zici că trebuie să ştiu de ce fel de materie are nevoie redacţia. Eu cred că autorul trebuie să fie liber în alesul subiectelor pentru scrierile sale. Numai cu această condiţie ele pot prezenta ceva însemnat.
Aici pot chiar să-ţi spun ce fel de scrieri am de gând să public în „Foişoara Basarabiei“. Ele vor avea un titlu comun, Scrisori către fraţii moldoveni sau cumva în acest fel, şi prin forma lor vor fi nişte articolaşe cu caracter amestecat, pe jumătate nuvele, pe jumătate scrieri cu caracter publicistic. Negreşit că, pe cât posibil, voi publica şi alte articole, după împrejurări.
Îmi permit să vă încredinţez că sunt în curentul evenimentelor vieţii contemporane ce se petrece în Rusia şi la noi în Basarabia, cu toate că nu trăiesc acuma la Chișinău, ci în Zaim, inima Bugeacului. La Chișinău voi fi la 20 octombrie curent. Încă o rugăminte: mă rog, de veţi avea timp liber, să-mi scrieţi despre condiţiile băneşti ale colaborării şi, de vă va fi îndemână, să-mi trimiţi niscaiva cărţi româneşti, căci acuma sunt lipsit de plăcerea citirii în româneşte. Toate care le am sunt citite de vreo câteva ori. La Chișinău ele vor fi înapoiate. Adresa mea: Poştovaia stanţia Cauşani, selo Zaim, Alexeiu Matveeviciu.
Iertaţi că vă supăr şi rămâneţi cu sănătate.
Al. Matveevici
Arhivele Basarabiei, an. IV, nr. 2, aprilie-iunie 1932, p. 114—115
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1507
- Populația:
- 396 locuitori
Larga Veche este un sat din cadrul comunei Larga Nouă, raionul Cahul. Localitatea se află la distanța de 28 km de orașul Cahul și la 148 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 396 de oameni. Satul Larga Veche a fost menționat documentar în anul 1507.