21 april 2011, 15:50 views 4853
Back views 4854 Views
Folclor

Dochia

Candela licurătoare
Străluceşte-ncetişor,
Ascultaţi?... Un pas uşor!...
Luna mai dînd o vulvoare
Se ascunde într-un nor.

Umbra Dochiei uşoară,
Pătrunzînd închise porţi,
Vine, -apare, se strecoară
În camara-acestor soţi.

E frumoasa, biata fata!
Însa chipu-i e pălit,
Într-un giulgiu e înfăşată,
Ca un om ce a murit;

Umbra, candela aprinse,
La oglinda se-aseză,
Şi din suflet suspina;
Apoi fetele ei stinse
Ea cu lacrimi le spăla.

Domnul se desteapta-ndată
Şi deodată-a tresărit
Ca tot omul fericit
Ce al morţii glas deodată
Împrejur a auzit.

,,Fugi, o, umbra întristată!
Fugi! Eu nu te mai iubesc.
Ah! mă lasă să trăiesc.
Iată, ziua se arata,
Umbrele se risipesc!"

,,Dar eu sînt a ta Dochie;
Lînga tine-i locul meu...
Scoală, draga; eu sînt, eu...
Pe-a ta viaţă şi junie
Mi-ai jurat, sufletul meu!"

,,Fugi, o, umbra! şi mă lasă;
Să nu scoli mireasa mea.
Ţi-oi da aur cît vei vrea;
Dar te du din astă casa
Să nu se sperie ea."

,,Morţii nu au trebuinţă
De-avuţie pre pămînt.
Viu din tristul meu mormînt
Ca sa-ţi cer a ta credinţă,
Al tău dulce jurămînt."

,,Fugi! şi peste piatra-ţi rece
Candele voi atîrna;
Mîndre flori voi semăna,
Încît cela ce va trece
S-a opri şi-a lacrima!"

,,Oh! nu! Eu voi, drăguliţă,
Lîngă tine să trăiesc;
Mi-este frig, ş-acum voiesc
Îngheţata mea guriţă
La-al tău foc s-o dezmorţesc!"

Zise şi cu-o manuşiţă
Ea veştmintele-şi strîngea,
Să se culce se gătea;
Şi din mîndra ei cosiţă
Floricelele scotea.

,,Fugi, o, umbra fericită!
Nu e aici locul tău,
Du-te în mormîntul rău!
Pe-a mea inima răpită
Alta-nclină capul său."

,,Nu-ţi mai sînt eu draga ţie,
Viaţa sufletului meu?
Ah! dar ce ţi-am făcut eu?
Doamne, doamne, spune-mi mie
Care fu păcatul meu?

Dar tu plîngi, o, mîndrioare?
Ah! tu plîngi? mai zise ea.
Pentru ce, inima mea,
Curg aceste lăcrimioare
Ce-ard ca focul mîna mea?...

Te mîhneşte-a mea mustrare?
Nume dulce ce iubesc!
Spune, sa nu-ti mai grăiesc
Vorbe aspre şi amare,
Lucruri care te mîhnesc?

Vino, vin'; sa ne cunune,
Drăguşorul meu bărbat!
Ah! tu nu ştii ce-am răbdat,
Al meu mire drag si june,
Sa te vad tot depărtat!

Cînd gîndesc ca o femeie
Capul ei şi-a odihnit
Pe-al tău sîn, al meu iubit,
Soare, stele-as vrea sa pieie
Într-un ceas nefericit!

Martori sunt in nopţi senine
Stelele la al meu dor;
Morţii care mă-nconjor
Şi la tristele-mi suspine
Se deştept din somnul lor.

Moartea cea fără-ndurare,
Văzînd cît am suferit,
Însăşi ea s-a îmblînzit;
Ca să curme-a mea-ntristare
Către tine a venit.

A venit... Ea ne cununa...
Vino, scumpul meu bărbat!
Vin', căci ora a sunat,
Să trăim d-aci-mpreună
În al mormintelor pat.

Vin', caci umbrele se-ndeasă...
Vezi? ce bine m-am gătit!
Cum mi-e parul împletit!
Vezi ce tînăra mireasă
Ai tu, mîndrul meu iubit!"

Ea vorbeşte cu căldură
Şi pe sînu-i se pleca,
Calde lacrimi revărsa.
Iar micuţa-i rece gura
A lui frunte săruta.

Dar cocoşii-n lunca cînta...
Umbra-atunci a tresărit...
— ,,Ah, te las, al meu iubit!
Caci se-arata ziua sfînta
Şi-n cer zori au rumenit!"

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Settlements of Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1491
Populația:
2989 locuitori

Sănătăuca este un sat şi comună din raionul Floreşti. Sănătăuca este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 54 km de orașul Florești și la 153 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 2989 de oameni. Satul Sănătăuca a fost menționat documentar în anul 1491.

Library
Electronic library of www.moldovenii.md contains books, documents, audio and video materials about the Moldavian history, culture and civilization from the ancient time to nowadays.