Sandu Napoilă, ultra-retrogradul
Cânticel comic
Teatrul reprezintă un salon.
NAPOILA
(afară)
Ce face?!.., Să plătesc eu capitaţie?!... Eu, boier-velit?!... Eu, Sandu Napoilă?!...Atunci s-ajungi, tu guleratule!
(Intră furios pe scenă şi se adresează publicului.)
Da’ bine, boieri d-voastră, unde mergem?... Ba un, adică vă întreb, unde mergem?..
De când legea asta nouă
Ce Convenţie îi zic
Au rupt Reglementu-n două,
Am ajuns chiar de nimici
Şi de unde mai nainte
Eram toţi boieri-veliţi,
Ne-au luat pe dinainte
Nişte puşchi apelpisiţi!
Şi ce puşchi! Cică-s patrioţi, liberali, progresişti, naţionali, demagogi... dracu-i mai ştie!... că deodată au răsărit în ţară puzderie şi tot unu şi unu!... oameni mari, învăţaţi de ştiu şi toaca-n cer, colţoşi şi cu barba în furculiţă... Ei pun ţara la cale în ziua de astăzi, ei sunt şi numai ei adevăraţi români cu iubire de patrie, căci au luat patriotismul în otcup!... şi, dacă nu vrei să iei câmpii pe urma lor, te fac albie de câni pin foile lor... Mai dăunăzi mă-ntâlneşte unul, ce-i zic Clevetici, şi mă-ntreabă nitam-nisam de sunt ca dânsul, demagog. Dă, mă gogule, i-am răspuns şi eu, cată-ţi de drum pană ce nu scot luleaua de la ciubuc!... Hei bine, boieri d-voastră, unde mergem?... Ba nu, vă întreb, unde mergem?
Păn-acuma-n ţara-aceasta
Noi ne-am burzuluit creasta;
Noi am fost simandicoşi
Mari şi ighemonicoşi,
Dar acum, fără sfială,
Ne fac puşchii de dârvală,
Şi ne chem pe noi, pe noi,
Vinograzi! rugini! strigoi!
Auzi, mă rog?!... După ce te dizbracă de caftanul boieriei, după ce-ţi ieu sufletele de ţigani de le dau drumul sub cuvânt de libertà; după ce-ţi ridică feciorii boiereşti sub alt cuvânt, că, după Convenţia cea afurisită, nu mai sunt pri... pri... privilegiuri; după ce-ţi ieu copiii la oaste cu sorţii, ca pe proşti; după ce, vorba ceea, îţi fac drum pin barbă, pe de-a-ntregu, apoi te mai şi poreclesc retrograd!... vinograd!... tureatcă!... strigoi!... Strigoi? Hei, bine, boieri d-voastră, unde mergem? N-o mai rămas în ţară nici sevas, nici hristoitie. Unde mergem? Ba nu, adică vă-ntreb, unde mergem?...
Zic că-i timpul libertăţii,
Al frăţiei ş-al dreptăţii;
Că de-acuma pe pământ
Toţi deopotrivă sunt.
Şi cu astfel de minciună
Hoţii cei de-mpuşcă-n lună
Pe caftan ne-au dezbrăcat.
Şi mantaua-n loc ne-au dat!
Auzi?... Egalità!... Să fiu deopotrivă cu Chiosa vezeteteul şi cu Mănciurică bucătariul?... Amà rânduială!... Dacă pe când cu unirea, ştiţi... anţărţ... şi eu am purtat bairacul, şi eu am giucat hora unirei în colţ la Petrea Bacalu! şi eu am răguşit strigând: să trăiască libertaua şi egalitaua!... dar înţălegeam egalitaua cu boierii cei mari; să fiu ena mu che ena su[1] cu vornicu Hîrzobeanu şi cu logofătu Protipendescu; să şăd cu dânşii la taifasuri pe divan, cu ciubuce, cu cafele, cu tot jgbemoniconu1 boieresc; dar nu egalità cu Barabulă ciobanu şi cu badea Trohin văcariu!... Ei bine, boieri d-voastră, unde mergem?... Ba nu, adică vă-ntreb, unde mergem?
N-auzi altă decât forme,
Uniforme şi reforme.
Toţi croiesc, fac şi prefac
Ca să ne vie de hac.
Ieri o lege, astăzi alta,
Şi, când caţi, lucrul stă baltă!
Cică-aista e progres!...
Na-ţi-1 frânt, ca ţi l-am dres!
Poftim!... mai dăunăzi s-o ridicat bătaia… lege nouă în ţară veche!... Ştiţi ce-am păţit? Avusăsăm poftă să mănânc un ostropăţ de iepure şi poftisăm la masă pe vărul Bufte... ştiţi, Bufte, care o fost baş-ciohodari la domnul Ioniţă Sturza-vodă... Când să ne deie bucate, giupânu bucătar ne spânzură lingurile la brâu şi să duce la prmblare… Ei, apoi să nu-1 baţi?... Ian nu, că nu-i voie; căci vine comisariul şi te pune la ştaf… D-apoi alt! Mă duc la moşia me, la Ţălinoasa, şi poroncesc ţăranilor să-mi facă o clacă de vreo cinci zile… Ştiţi ce mi-o răspuns mojicii?... Mi-o răspuns că le grăiesc vorbe de clacă… Ei, apoi să nu-i întinzi la scară?... Ian nu, că vine suprefectul şi plăteşte ştraf, Sandule, fătul meu… Da’ bine, boieri d-voastră, unde mergem?...
Asta încă nu-i nimica,
Dar tot cheful mi să strică
Când mă văd supus la bir,
Atins tocmai la chimir.
Să plătesc pentru şosăle,
Pentru vin, rachiu, pavele,
Pe moşie, şi pe cap!...
Aste-n mintea me nu-ncap!
Bre!... bre!... Adică multe-am văzut în viaţa me!... c-am văzut ieniceri şi răzmeriţi; am văzut ciuma, holera şi lăcustele, dar încă aşa bazaconie n-am chitit, c-oi ajunge să văd... Auzi? reforme? îmbunătăţiri?... Sa mă silească a plăti 5 la sută din venitul Ţălinoasăi, proprietà cu hrisov domnesc de la răposatul întru fericire Cehan Racoviţă-voievod!... şi după toate păcatele să mă trântească şi pe mine în capitaţie, eu, Sandu Napoilă, boier cu caftan din vremea fericitului întru pomenire Ioniţă Sturza-voievod!... Eu să plătesc un galbin împărătesc pentru ca am cap, şi văru Bostănescu tij, pentru că nu are cap nici de o liţcaie!... Ei, boieri d-voastră, unde mergem?... Ba nu, adică vă-ntreb... unde mergem?...
Ş-apoi alta şi mai mare,
Care, zău, nu-i de crezare
Hojma unii scriu, răcnesc
Să nu fie boieresc!
Şi pământul să să-mpartă!
Tot mojicul s-aibă parte!
Numai noi să fim abraşi,
Liude pintre calaraşi!
D-voastră râdeţi!... Haide, haide!... Vă pare glumă?... (Cu mânie.) Dar nu-i de glumit, boieri d-voastră, căci vor să ne ieie şi pielea de pe noi!... Şi noi să ne lăsăm aşa, ghiojghioare, să ne despoaie?... Să nu ne diafendefsim? Aud?... Dar n-avem gură să ţipăm?... N-avem Obşteasca Obicinuită Adunare, unde putem merge ca să ne suim colo pe tribu... nal, ca să facem şi noi engomii patrioticeşti?...
Treaba să îngroaşă, boieri d-voastră!... ascultaţi-mă pe mine, că eu ştiu ce ştiu... Trebuie să ne deschidem ochii ca să alegem depotaţi tot de-ai noştri... ştiţi... colè... get-beget... vinograzi, care să să lupte vârtos pentru apărarea boieriei şi a proprietăţii... Şi dacă vreţi un om cu falca sănătoasă, vă poftoresc pe supusa sluga d-voastră:
Vel-cluceriul Napoilă,
Ce vă plânge-acum de milă,
Boierit şi căftănit.
Şi la minte-nţălenit.
Cu progresul nu sunt rudă,
Pe Convenţie mi-i ciudă,
Şi de-aş arde chiar în iad
Voi fi hojma... vinograd!
(Se închină şi iese strigând): Căci altmintere, unde mergem? Ba nu, adică, vă întreb, unde mergem?
CORTINA CADE
1. ↑ unul şi altul deopotrivă (1875)
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1588
- Populația:
- 1253 locuitori
Şolcani este un sat şi comună din raionul Soroca. Din componenţa comunei fac parte localităţile Cureşniţa Nouă și Şolcani. Localitatea se află la distanța de 14 km de orașul Soroca și la 170 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1253 de oameni. Satul Șolcani a fost menționat documentar în anul 1588.