Pe vîrful aprig acestor maluri
O floare mică a răsărit,
Şi între ceruri, şi între valuri
E clătinată de vînt cumplit.

Naltă e stînca, marea-i adîncă !
Spumegă valul jos clocotind;
Dar floricica sus, de pe stîncă,
Zîmbeşte vesel, la cer privind.

În zadar vîntul vrea să o zboare
Ca s-o arunce cruntului val;
Ea îşi deschide inima-n soare
Şi-nveseleşte aprigul mal.

Astfel, iubită, în a mea viaţă,
Scump suveniru-ţi e neclintit;
Şi-n veci revarsă al lui dulceaţă
În al meu suflet mult fericit !

Fie talazuri în astă lume !
El pe deasupra zboară voios
Şi se îngînă cu al tău nume
Ca floarea mică cu-al ei miros.

Biariţ, 1853