Continuăm seria eseurilor noastre de călătorie despre atracţiile turistice din sudul Moldovei; prima noastră călătorie de acest fel am intitulat-o „De la Leova pînă la Vulcănești”. De această dată traseul nostru a trecut prin raioanele Cimișlia şi Comrat (din Autonomia Găgăuză) şi s-a încheiat în raionul Taraclia.

La intrarea în Cimișlia poate fi observată deja schimbarea configuraţiei geografice, cît vezi cu ochiul se întind suprafeţe drepte cu dealuri rare şi line, iar împrejurimile oraşului propriu-zis și a centrului raional, Cimișlia, iau contururile stepei sudice tipice, care ajunge tocmai pînă la linia orizontului. Pe alocuri se înalţă dealuri nu foarte înalte, compuse din argilă și întretăiate de nenumărate rîpi.

Prin această stepă curge un rîuleţ nu foarte mare și aproape uscat, Kogîlnic, care judecînd după cum arată, pare totalmente lipsit de viaţă. În orice caz, privind în apele acestuia de un verde intens, nu am găsit nici creaturi acvatice mici, nici măcar alge, nici chiar de-a lungul rîuleţului nu cresc arbuşti și ierburi, mai mult decît atît, nici chiar gîştele şi raţele iubitoare de apă, care pasc pe aici, nu risca să intre în apele acestuia.

Oraşul Cimișlia are o populație de 16 mii de persoane, a fost menționat pentru prima oară în documentele istorice în anul 1620. Aşezarea a fost fondată de către tătarii nogai. Localitatea devine oraş în anul 1840. Prima școală din Cimișlia a fost deschisă în anul 1844. Începînd cu anul 1949 este centrul administrativ al raionului Cimișlia. Oraşul este pitoresc, situat pe trei dealuri şi pe rîul Cogîlnic. Localitatea e multinaţională, dar marea majoritate a populaţiei (85%) o constituie moldovenii. În componenţa oraşului intră trei sate – Bogdanovca Veche şi Nouă și Dimitrovca. Cimișlia este situată pe magistrala republicană principală, care uneşte centrul Moldovei cu regiunile de sud, aici traficul este aglomerat întotdeauna. Cîțiva ani în urmă a fost dată în exploatare şoseaua nouă Chișinău-Cimișlia, însă deja astăzi starea acestei magistrale lasă de dorit. Împrejurimile oraşului sînt destul de pitorești, în special în partea deluroasă. Trecînd prin raionul Cimișlia, vezi de jur împrejur podgorii fără de capăt, majoritatea dintre care au fost plantate în ultimii ani. Începînd cu Cimișlia întîlneşti pe drumuri căruţe, trase de măgăruşi, ceea ce este caracteristic pentru stepa Bugeacului.

Continuîndu-ne drumul pe şosea spre sud, ne-am pomenit curînd, intrînd pe teritoriul Gagauz Yeri (autonomiei Găgăuze) și a raionului Comrat. Chiar de la primii kilometri de drum am rămas plăcut impresionaţi că de-a lungul şoselei este curat, iar șoseaua însăşi e de o calitate excelentă. De jur împrejur, în special pe pantele sudice și estice ale dealurilor nu foarte înalte se întind rîndurile nesfîrșite de viță de vie. Vinurile roşii de Comrat, în special Cabernet și Cahors, sînt celebre departe de granițele țării noastre, tot aici se face şi cea mai bună brînză de oi din republică. În curînd am intrat în capitala Găgăuziei, orașul Comrat.

Este un oraş destul de mare și în creștere rapidă, cu o populație de 25 de mii de locuitori. A fost fondat în anul 1789, a primit statutul de oraş în anul 1957. 70% din populația oraşului o constituie găgăuzii, cîte 10% revin moldovenilor și rușilor, 5% ‒ bulgarilor. Este un oraș, pe care l-am vizitat nu o dată şi înainte, se face remarcat prin atmosfera de lucru, prin faptul că e plin de viață şi bine îngrijit.

Deosebit de frumos este centrul orașului cu bulevardul larg, cu aleea celebrităţilor găgăuze, cu clădirea modernă uriașă a Universităţii din Găgăuzia, cu catedrala frumoasă. În oraș, în special, în partea lui centrală domneşte curăţenia. În apropierea oraşului se întinde un lac mare, locul de odihnă preferat al orășenilor. La una dintre intersecțiile drumurilor găgăuze, am dat peste un crucifix de o frumusețe rară din piatră de Cosăuţi, executat de meşterul Ion Lozovan de la Cosăuţi. Ne-a bucurat mult biserica frumoasă, albă ca zăpada și diafană din satul Svetlîi, raionul Comrat.

Urmîndu-ne itinerarul mai departe, spre sud, pe teritoriul Găgăuziei, am intrat în orașul Ceadîr-Lunga. Acesta este cel de-al doilea oraș ca mărime al Autonomiei Găgăuze, care numără 22 700 de locuitori, majoritatea dintre care sînt găgăuzi. A fost fondat în anul 1541, devine oraş în anul 1958. Este situat pe rîul Lunga, iată prin urmare, de unde provine cea de-a doua parte a denumirii lui, iar prima, Ceadîr, înseamnă în limba găgăuză ‒ iurtă, cort turcesc tradițional. Oraşul este considerat unul dintre cele mai dezvoltate din sudul Moldovei, cedîndu-i întîietatea doar oraşului Cahul. Vă vom împărtăși din impresiile noastre despre acest oraș minunat, căci ne-a uimit cu adevărat.

Este un oraș frumos și modern, cu străzi largi, parcuri şi clădiri. Este înfrumuseţat cu sculpturi foarte interesante, fîntîni și izvoare bine amenajate. În centrul orașului, în scuar, se înalţă biserica „în straie alb-albastre de sărbătoare”, ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului de la Kazani. La Ceadîr-Lunga se află Teatrul Național Găgăuz „M. Ciachir”. Unica crescătorie de cai din Moldova se află, la fel, la Ceadîr-Lunga.

De asemenea, în oraş este şi un hipodrom. Oraşul Ceadîr-Lunga este renumit pentru producția vinicolă: vinurile produse aici au primit în mod repetat premiile mari la competițiile internaționale. Se spune, că numai la Ceadîr-Lunga puteţi gusta adevărata supă „harcio” de miel, noi însă nu am reuşit să ne convingem personal de acest lucru. Să sperăm că vom mai călători pe aici şi vom merge neapărat la restaurantul din localitate.

Cu toate acestea, cît de rău nu ne-ar fi părut să ne despărţim de acest oraș minunat, ne-am continuat, totuşi, drumul spre sud și, lăsînd în urmă imensul lac de lîngă satul Balabanu, ne-am pomenit în curînd pe teritoriul raionului Taraclia ‒ unul dintre cele mai sudice raioane ale țării, alături de Cahul și Ștefan Vodă.

Oraşul Taraclia ‒ centru raional cu același nume, este relativ tînăr şi a fost fondat în anul 1813. După războaiele ruso-turce aici s-au stabilit refugiații din țările balcanice, în general, bulgarii, de aceea raionul este locul, unde locuiesc compact bulgarii din Moldova. Populația orașului constituie aproximativ 22 mii de persoane, cea mai mare parte dintre ei sînt bulgari, dar, ca în cea mai mare parte a orașelor din sud, aici locuiesc şi oamenii de zeci de alte naționalități, în cea mai mare parte moldoveni, ruşi, găgăuzi. Oraşul se întinde pe pantele dealurilor, iar centrul orașului este situat în valea dintre ele. La intrarea în oraș ne-a întîlnit o compoziţie sculpturală frumoasă, un soi de carte de vizită a Taracliei, cu inscripții în trei limbi ‒ bulgară, moldovenească și rusă. Intrînd în oraș dinspre nord, am ajuns în cel mai înalt punct al oraşului, din care se deschide cea mai mare parte a panoramei orașului.

Taraclia este un oraș cu totul diferit, original şi acest lucru se resimte peste tot şi în toate: în arhitectura clădirilor, aranjarea și denumirea străzilor. Aici sînt multe scuaruri, este un parc, o mulţime de sculpturi, în cea mai mare parte în cinstea personalităţilor bulgare proeminente din domeniul politicii şi culturii. De asemenea, am fost şi la Teatrul Național Bulgar din oraş. Iar în scuarul central al orașului am avut norocul să întîlnim la repetiţii în aer liber celebrul Ansamblu popular pentru copii, condus de fostul solist al colectivului de dans "Joc". Recent, acest ansamblu a mai adus acasă un premiu, obţinut la un festival internaţional. Veţi vedea în albumul nostru foto copii veseli și talentați, îmbrăcați în costume naționale bulgare. Comunicarea cu tinerii artişti ne-a oferit mai multe clipe de bucurie, iar noi am avut onoarea să ascultăm în interpretarea ansamblului unul din numerele lor.

Părăseam cu regret acest oraș frumos, situat la sudul extrem al Moldovei, dar era timpul să ne întoarcem. Făcînd cale întoarsă, am făcut doar un popas pentru a fotografia impresionanta panoramă a podgoriilor din Taraclia. Raionul Taraclia este renumit pentru producția vinicolă. Vă lăsăm singuri în faţa fotografiilor de călătorie și sperăm că vom continua eseurile noastre despre călătoriile în sudul ţării.

Călătorie în sudul ţării: de la Cimișlia pînă la Taraclia - album foto