Pe parcursul călătoriilor noastre prin Republica Moldova, descriind atracţiile naturale şi istorice, v-am povestit foarte puține pînă acum despre sudul ţării, adică a acelei părţi a ei, care este situată mai spre sud de linia imaginară Leova-Cimișlia-Căușeni și care se extinde în jos pînă la punctele cele mai sudice ale țării ‒ Giurgiulești-Vulcănești-Palanca. Întreg acest teritoriu ocupă pe harta ţării aproximativ 24 % din suprafața totală a Republicii Moldova. Raioanele de sud ale Republicii Moldova sînt situate pe Cîmpia Moldovei de Sud, relieful, fiind aici de stepă.

Pentru a umple acest gol, ne-am propus să vă povestim într-o serie de articole de sinteză despre călătoriile noastre la sudul țării, iar în reportajele foto ‒ să vă ajutăm să vă formaţi o idee clară despre această regiune. Sperăm, de asemenea, că în afară de articolele de sinteză vom publica materiale aparte despre anumite atracţii turistice ale acestor locuri.

La baza fiecărui articol stau impresiile noastre de călătorie reale, călătorii, pe care le-am întreprins, fără a ne limita la cadrul anumitor raioane și fără să pretindem de a vă oferi descrieri ample. Ţinem să precizăm că vă vom relata despre ce am reuşit să vedem într-o zi de excursie.

Prin urmare, prima noastră călătorie începe cu cel mai nordic dintre raioanele de sud ‒ Leova. Este un raion relativ mic, cu o populație de 54 de mii de persoane, raionul are două orașe: Leova, care e şi centru raional şi în care locuiesc 11 mii de persoane și Iargara ‒ un important nod feroviar, cu o populație de aproximativ 5 mii de oameni. Raionul Leova se învecinează cu raioanele Hîncești, Cimișlia, Cantemir şi Comrat, face parte din zona de frontieră, mărginindu-se la vest cu rîul Prut.

Leova este un orăşel mic, confortabil și destul de bine îngrijit. Este baştina fraţilor Petru Teodorovici și Ion Aldea-Teodorovici. Aici s-au născut mai mulți oameni renumiţi: medici, muzicieni, pedagogi, scriitori.

Raionul Leova este foarte pitoresc, începînd de la întinderile din preajma Prutului, lacurile şi pădurile inundabile şi pînă la ramificaţiile stîncoase ale Podişului Tigheci, împădurit practic în întregime. Ne-au impresionat mult ogoarele, situate pe cîmpiile deluroase, care amintesc parcă valurile încremenite ale mării. Iar în preajma satului Cneazevca ne-a cucerit frumusețea unui lac mare, alungit. Lacul s-a bucurat întotdeauna de o faimă bună printre pescarii, care soseau aici din toate colţişoarele țării. Acesta este unul dintre cele mai mari lacuri artificiale din Republica Moldova.

Ne-am continuat drumul prin satul Tigheci, situat la poalele Podişului Tigheci. Aceasta este cel mai înalt podiş din sudul Moldovei, înălțimea lui atingînd 301 m deasupra nivelului mării. Anume pe acest podiş se află masivul de bază al pădurilor din sudul ţării. Satul Tigheci сu populația de 2200 de persoane este destul de mare și pitoresc, se întinde pe cîteva dealuri și este înconjurat din trei părţi de pădure. Am vizitat un muzeu nu foarte mare, dar destul de curios, fondat de către profesorul de istorie al școlii rurale, iar apoi am urcat chiar pe vîrful Podişului Tigheci pentru a admira pădurile de stejar. Anume în aceste păduri creşte stejarul pufos (Quercus pubescens), de obicei, pe la poalele pădurii, dar şi în crînguri separate. Aceşti copaci ating pînă la 10 metri înălţime sau pot creşte sub formă de arbuști, în Moldova, aceştia din urmă sînt numiţi „gîrneţi” și se întîlnesc doar la sudul ţării. Cea mai mare parte a Podişului Tigheci se află în raionul Cantemir, pe care l-am traversat, oprindu-ne doar în satul Hănăseni, pentru a admira biserica foarte frumoasă şi elegantă, situată în mijlocul podgoriilor.

Coborînd în jos pe cîmpie de pe podiş, ne-am pomenit curînd în raionul Cahul. Aici privirilor noastre s-au deschis întinderile largi ale stepelor și cîmpurile pînă la orizont. Era la începutul lunii iunie şi natura acestor locuri a apărut în fața ochilor noştri în toată splendoarea și prospețimea ei. Apoi am intrat pe teritoriul Autonomiei Găgăuze, îndreptîndu-ne spre punctul final al călătoriei noastre ‒ orașul Vulcănești. Pe drum am putut vedea teritoriul Canalului Dunării, acum aflat în paragină, cu o stație de pompare pe una dintre ecluze. Cea mai mare parte din utilaje, adică pompele, care ridicau apa la nivelul următor, au fost deja demontate. Un tablou trist.

Calea pînă la Vulcăneşti am urmat-o prin stepa practic plană, cu rare bazine nu foarte mari de apă, formate în depresiunile naturale, cu perdele forestiere și cîmpuri nesfîrșite.

Oraşul Vulcănești este situat la sudul extrem al Moldovei, pe rîul Cahul. Este menționat în documentele istorice, începînd cu secolul al XIII-lea. Din anul 1965 devine comună de tip orășenesc, iar în anul 1995 ‒ oraș. O perioadă de timp a fost centrul administrativ al raionului Vulcănești. Iar din anul 1993 intră în componenţa Autonomiei Găgăuze. În oraş locuiesc peste 15 mii de persoane, 70% din populaţie o constituie găgăuzii. Orașul e multinaţional, aici locuiesc moldoveni, ruşi, ucraineni, bulgari, azerbaidjeni, evrei și reprezentanţi ai altor naționalități. În apropierea Vulcăneștilor se află Zona Economică Liberă. În oraș sînt 6 grădinițe, 2 școli medii (1060 elevi), un gimnaziu (107 elevi), 2 licee teoretice (584 elevi).

Orăşelul Vulcănești este cunoscut departe de granițele țării noastre ca urmare a evenimentelor istorice remarcabile, care au avut loc aici. Primul dintre ele este bătălia de la 1574 dintre trupele domnitorului Moldovei Ioan Vodă cel Cumplit și hoardele turco-tătare în apropiere de lacul Cahul de sub Vulcănești. Lupta s-a încheiat cu înfrîngerea trupelor moldoveneşti. Crezînd în promisiunea turcilor de a-l lăsa în viață pe el și pe soldații săi, domnitorul s-a predat. Însă, turcii nu şi-au ținut promisiunea și i-au executat cu cruzime, atît pe domnitor, cît și o parte din armata acestuia.

Cea de-a doua bătălie istorică, care a fost numită Bătălia de la Cahul a avut loc în apropiere de Vulcănești în anul 1770 între trupele ruse sub comanda lui P. Rumeanțev și armata turco-tătară de 150.000. Această bătălie a fost una remarcabilă pentru că trupele turcești depăşeau de aproape zece ori numărul armatei ruseşti, iar datorită curajului, eroismului și priceperii acesteia din urmă a învins inamicul, obţinînd victoria. În această luptă s-a manifestat în mod deosebit viitorul mare conducător de oşti M. Kutuzov și contele S. Voronţov. În anul 1849 pe locul, unde a avut loc bătălia a fost înălţat un monument în formă de coloană de 22 de metri înălţime cu o placă comemorativă, iar la jumătate de kilometru distanță de el se află un alt monument nu foarte mare în cinstea faptei eroice a contelui S. Voronţov.

Monumentul în memoria bătăliei de la Cahul este situat la marginea orașului, pe un deal, de pe care se deschide vederea spre vastele întinderi ale stepei Bugeacului. Este un loc preferat de turiştii, nu doar din Moldova, ci și din alte țări. În jurul monumentului a fost plantat un mic parc, scuarul, fiind destul de îngrijit. Așezîndu-ne să ne odihnim la poalele monumentului după o călătorie lungă și obositoare întreprinsă într-o zi fierbinte de vară, fără să vrem ne-am pomenit gîndindu-ne la mica, dar surprinzător de diversa și complexa noastră ţară. Aceste gînduri nu erau numai despre frumuseţea naturii, ci, de asemenea, despre soarta grea, uneori, tragică a acestei țări și a poporului ei. Anume aici la sud, în acest cazan al culturilor, limbilor, tradițiilor, unite printr-o memorie istorică comună, vrem să credem că oamenii din Republica Moldova vor putea găsi, în sfîrșit, propria cale spre pace, prosperitate și o viață demnă şi că calea către acest viitor mai bun va fi pașnică și pe deplin conştientizată.

Eram la aproape 200 de kilometri de casă, ziua era pe sfîrşite şi venise timpul să facem cale întoarsă. Iar dvs. v-am lăsat un mic album cu fotografii, cu toate cîte le-am văzut și le-am întîlnit. Vă dorim călătorie plăcută.

Călătorie la sudul ţării: de la Leova pînă la Vulcăneşti - album foto