Trebuie să vă spunem din start, că acest traseu care a trecut prin două raioane de nord – Şoldăneşti şi Floreşti merită atenţia Dvs. în multe privinţe, chiar poate fi considerat unul dintre cele mai interesante de pe teritoriul Moldovei. Ne referim aici, atît la natura acestor locuri (Rezervaţia Silvică Dobruşa, malul Nistrului, drumuri pitoreşti ş.a.), cît şi la tezaurul cultural-istoric al acestora. Traseul este destul de lung, punctul său final aflîndu-se la 190 km de Chișinău. Sîntem, însă, siguri că timpul şi eforturile depuse pentru a-l parcurge nu vor fi irosite în zadar.

Călătoria noastră începe în raionul Şoldăneşti, în apropiere de străvechiul sat moldovenesc Dobruşa. Aici la marginea marelui şi pitorescului masiv silvic, care face parte din Rezervaţia de peisaj Dobruşa, înconjurată din 3 părţi de dealuri se află Mănăstirea de călugări de la Dobruşa cu hramul Sf. Nicolae.

Iată ce scrie despre ea D. Goberman în cartea sa „Prin Moldova”:

Mănăstirea a fost fondată în anul 1772, construcţiile existente însă datează din secolul al XIX-lea. Printre ele ‒ catedrala Sf. Nicolae, clopotniţa de deasupra porţilor, clădirea parohială cu chilii şi Biserica Schimbării la Faţă de iarnă. Catedrala a fost construită în anul 1821. Una dintre particularităţile sale o constituie situarea pe axă longitudinală a ferestrelor cupolelor, care astăzi nu mai există. Totuși, în ciuda originalităţii compoziţiei, monumentul păstrează în mare parte particularităţile arhitecturii moldoveneşti din secolul al XVII-lea ‒ începutul secolului al XIX-lea. Formele sale masive sînt decorate simplu şi elegant. Acestea sînt ornamentate cu colţuri proeminente rotunjite, lezene, friză cu denticuli plaţi, cornişă cu trepte mărunte. La fel sînt ornamentate şi faţadele clopotniţei. Aspectul oarecum greoi al formelor de bază combinat cu un decor fin îi conferă unitate arhitecturală cu catedrala.

Mănăstirea a fost închisă în anul 1960, multe cărţi din biblioteca acesteia, dar şi obiecte de cult au fost distruse. Clădirea mănăstirii a fost folosită în calitate de şcoală-internat pentru copii cu comportament deviant. Lăcaşul a fost reîntors credincioşilor în anul 1994.

În apropierea mănăstirii se află un deal înalt, pe care localnicii îl numesc stînca „Golgota”, în vîrful căreia sînt săpate 3 cruci de lemn. Anume din vîrful acestei stînci puteţi admira cele mai spectaculoase vederi spre mănăstire, satele şi cîmpurile din preajmă, defileu şi pădurea-rezervaţie, printre copacii căreia se înalţă cupola vechiului schit restaurat. Vă invităm pentru început să vedeţi aceste peisaje din fotografiile prezentate, iar pe viitor să vizitaţi dvs. înşivă aceste locuri.

Ne-am urmat drumul spre nord, trecînd de unul dintre cele mai interesante sate ‒ Cobîlea, în care se află stejarul secular al lui Ştefan cel Mare ‒ cel mai vechi din Moldova, dar şi una dintre cele mai vechi biserici din Moldova, despre care v-am vorbit deja într-una dintre publicaţiile noastre anterioare. Am mai traversat un alt sat interesant, în care locuiesc preponderent ruşi de rit vechi ‒ Cunicea şi am cotit spre satul Cuhureştii de Sus, situat deja în raionul Floreşti.

Începînd cu secolul al XVIII-lea acest sat a fost moşia familiei boiereşti Bogdan, unul dintre ultimii săi reprezentanţi a fost Ioan Bogdan, apoi dreptul de moştenire a revenit celor două fiice – Eugenia şi Alexandra şi fiului – Vasile, cunoscut în toată Basarabia prin realizările sale novatoare în domeniul agriculturii. Familia nu era una ordinară, erau foarte gospodăroşi. Fiica cea mică Eugenia, căsătorită ‒ Apostolopolo era prietenă cu Alexei Şciusev, arhitect cu renume deja în acele timpuri. La rugămintea ei a fost proiectată şi construită vestita biserică de la Cuhureşti. Iată ce scrie în cartea sa despre Şciusev C. Afanasiev:

În anul 1912 Şciusev proiectează şi construieşte biserica în localitatea Cuhureşti din Basarabia. Cupola unică este acoperită cu „un clopoţel inversat” — formă atît de răspîndită în arhitectura bisericilor din Moldova. Bisericile vechi ale Chişinăului său natal sînt încununate cu cupole de aceeaşi formă. Piatra locală „găurită”, cărămida şi ţigla constituie originalitatea bogăţiei facturii şi culorii lăcaşului. Originalitatea formelor cornişelor reliefate, arcul parabolic de la primul nivel al clopotniţei, arcada ogivală a pridvorului, arcatura dublă a cupolei ‒ toate acestea luate la un loc oferă bisericii un colorit local distinctiv. Sculptura decorativă a Iconostasul bisericii, făcută după desenele lui Şciusev, conţine motive caracteristice vegetaţiei din Moldova. Arhitectul şi în acest caz rămîne fidel sie însuşi, crezînd de datoria sa să urmeze tradiţiile şi concepţiile artistice locale.

Lucrările de construcţie a bisericii au fost efectuate sub supravegherea celei mai mari dintre surori ‒ Alexandra Bogdan-Pommer, astfel biserica a fost finisată în anii '30 ai secolului al XX-lea. În afară de originalitatea şi frumuseţea sa, biserica se distinge printr-un sistem original de ventilaţie naturală, care trece prin subsolul clădirii, astfel încît în biserică se păstrează un microclimat special şi lipseşte umiditatea. Acest lucru a contribuit la menţinerea integrităţii picturilor murale interioare originale, iconostasului sculptat în lemn, realizat după schiţele lui Şciusev. Biserica din Cuhureşti nu s-a închis aproape din momentul fondării sale, în mare parte datorită localnicilor, patrioţi ai satului său natal. Sub biserică este un cavou în care este înmormîntată Ecaterina-Bogdan Apostolopulo.

Vizavi de biserică se află fostul conac al boierului, care, din păcate, este într-o delăsare mult mai mare decît faimoasa biserică, protejată de stat.

Am fi putut admira la nesfîrşit această capodoperă arhitecturală, iar preotul bisericii este în stare să povestească istoria bisericii şi satului zi şi noapte, noi, însă trebuie să ne continuăm drumul mai departe spre nord-est, în direcţia Nistrului.

Trecînd printr-un sat foarte interesant Sănătăuca (Senatovka), cunoscut prin troiţele din piatră străvechi, cotim şi mergem deasupra Nistrului, de unde se vede centrul raional Camenca situat pe malul stîng spre care duce podul peste Nistru. Rîul aici este foarte pitoresc, formînd un meandru brusc, iar de pe malul abrupt se deschide o panoramă minunată a malului stîng. Calea de-a lungul ţărmului ne aduce peste 2-3 km la vechea şi vestita Mănăstire Japca cu hramul Înălţării Domnului. Mănăstirea este reuşit amplasată sub masivul de stînci abrupte împădurite, în apropiere de partea sa de sus s-a păstrat o biserică străveche săpată în stîncă, ce datează cu sfîrşitul secolului al XVII-lea, de la care îşi are începuturile şi mănăstirea. Clădirile mănăstirii sînt construite în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Întîi, a fost construită biserica de vară, clopotniţa şi chiliile. La începutul secolului al XX-lea biserica de vară a fost demolată şi s-a construit o biserică nouă, imensă cu hramul Înălţării Sfintei Cruci, care prin masivitatea sa a distrus perspectiva, ocupînd întreg teritoriul curţii interioare. Mult mai interesant arată biserica Sf. Arhanghel Mihail de iarnă, construită în anul 1849.

Iată ce scrie despre mănăstire D. Goberman în cartea sa „Prin Moldova”:

…cu o deosebită plăcere zăboveşti în faţa Bisericii Sf. Arhanghel Mihail de iarna, construită în 1849. Se distinge prin frumuseţea interiorului elegant, a faţadei originale, realizată în formă de portic cu atic cu figuri complicate şi coloane dorice, reliefate vizibil pe fundalul lojei adîncite. La portic aderă clădiri de locuit mai mici, care prin simplitatea formelor sale accentuează bogăţia ei arhitecturală. Această capodoperă poate fi considerată exemplu de interpretare liberă a formelor clasicismului în arhitectura Moldovei.

Deosebit de pitoresc arată mănăstirea din clopotniţa înaltă cu 2 nivele, anume de aici puteţi vedea biserica de iarnă a mănăstirii în întregime. După cele mai îndepărtate porţi se află cinci izvoare, cel central poartă numele de Sf. Maria, iar apa sa este considerată de leac. Dar pentru ca să savuraţi din plin vederea mănăstirii şi a Nistrului trebuie să urcaţi pe o cărăruie abruptă prin pădure, în vîrful masivului de stînci, unde mai jos este situată biserica săpată în piatră. Iar ridicîndu-vă mai sus puteţi admira peisaje cu totul uluitoare, să examinaţi în detaliu mănăstirea.

Trebuie să vă spunem, că această mănăstire este vizitată de pelerini atît de pe malul drept, cît şi de pe malul stîng, cît şi de numeroşii turişti din alte ţări, în primul rînd din Ucraina şi România, precum şi din Rusia. Statutul mănăstirii este unul foarte sever, aici este interzisă folosirea electricităţii, radioului, televiziunii, dar mai ales a internetului. În schimb veţi fi întîlniţi cu multă bunăvoinţă, veţi putea afla în detalii istoria mănăstirii şi regulile sale, iar în zilele de sărbătoare veţi fi invitaţi la prînz în trapeza mănăstirii. Călugăriţele gătesc bucate foarte gustoase, vă garantăm.

În încheiere trebuie să vă spunem, că o să vă fie interesant să parcurgeţi acest traseu în orice anotimp, aşa că nu vă amînaţi călătoria pentru vară sau toamnă, porniţi la drum deja în primăvară şi veţi fi răsplătiţi din plin cu impresii de neuitat şi dispoziţie excelentă.