Demult aveam intenţia să realizăm această publicaţie şi să o plasăm la rubrica Tezaurul turistic al Moldovei, nu reuşeam însă să adunăm suficiente materiale din cauza unicităţii, dar mai ales, a bogăţiei acestor locuri și a faptului că încă nu le-am studiat suficient de bine în timpul expedițiilor noastre. Vă asigurăm că în satul Naslavcea și în împrejurimile acestuia, putem merge de zeci de ori și aşa şi să nu putem vedea tot ce merită cu adevărat atenţia noastră. Pînă în prezent am publicat următoarele materiale:

• Satul Naslavcea la rubrica Atracţiile turistice din nordul Moldovei

• Monument al naturii ‒ „Porţiunea malului abrupt al Nistrului"

• Valea rîuleţului Cosărău „La 33 de vaduri"

• Rîpa Rudi (Rudîi Iar), Naslavcea

• Rîpa lui Carp (Carpov Iar), Naslavcea

Vă prezentăm aici această listă pentru ca să puteţi afla mai multe detalii despre atracţiile turistice pe care le-am descris deja. Cu toate acestea, îndrăznim să vă asigurăm că aceasta nu e nici pe departe lista completă cu toate minunile care-l așteaptă pe oricine vizitează aceste locuri unice.

De aceea în această publicaţie de sinteză vom încerca să facem un rezumat a tot ceea ce poate vizita și admira turistul, care a riscat să se aventureze într-o călătorie la Naslavcea. Spre deosebire de multe trasee turistice exemplare ale Moldovei, acest traseu este conceput nu pentru o singură zi și nu doar pentru o vizită, căci fizic este imposibil într-o zi să vezi chiar şi sumar, tot ce merită cu adevărat atenţia noastră. Să începem prin a caracteriza configuraţia geografică și să dăm aici cîteva date succinte referitor la specificul geologic al acesteia. Dacă vorbim despre peisajele din preajma satului Naslavcea și a împrejurimilor lui, ele sînt extrem de diverse și foarte pitoreşti.

Anume diversitatea frumuseţilor naturii acestor locuri atrage aici turiştii. Este vorba şi de albia sinuoasă a rîului Nistru, care are aici cîteva meandre bruşte, schimbîndu-şi capricios direcția cursului, mai ales, că de la înălțimea pantelor abrupte de deasupra rîului se deschide vederea spre toate aceste coturi, este vorba şi de numeroasele insuliţe atît din albia rîului din preajma satului Naslavcea, cît şi din apropierea satului Verejeni. De asemenea, trebuie să vă povestim despre cel mai mare lac de acumulare, dar și despre Centrala Hidroelectrică Dnestrovsc-2, care aparţine Ucrainei. De pe panta abruptă din preajma Naslavcei, se vede foarte bine o parte a lacului de acumulare, creîndu-ne o impresie de neuitat. Cu toate acestea, trebuie să vă avertizăm că aceasta este o zonă de frontieră și puteți avea acces aici, doar cu permisiunea Serviciului de Grăniceri.

Nu mai puțin atractiv este și satul însuşi, întinzîndu-se larg peste Nistru și de-a lungul albiei rîuleţului Cosărău, în valea acestuia. Satul este împărțit în două părți: una e sus de Nistru, iar cealaltă sus de Cosărău. Și dacă partea de sus a satului se află pe o pantă abruptă, partea superioară a căruia e situată la înălțimea de 200-230 metri deasupra nivelului mării, atunci partea de jos e la înălțimea de 75-85 m deasupra nivelului mării. Adică, dacă e să respectăm configuraţia geografică, este literalmente vorba, aici, de un sat de munte, deși nu avem munți. Iată despre ce caracteristici e vorba: diferenţe de altitudine, teren pietros, şerpuitor, schimbător, lipsa perspectivei de a putea străbate cu privirea dincolo îl fascinează, literalmente, pe cel, care vizitează aceste locuri pentru prima oară. Trebuie să vă povestim neapărat despre existenţa numeroaselor puncte din care puteţi admira împrejurimile. Fiecare îşi poate descoperi aici un astfel de punct, pentru a-şi face propriile fotografii unice. Ne este greu să comparăm acest loc cu altele, el fiind cu adevărat inedit, dar fiecare dintre noi poate încerca să o facă de unul singur.

O trăsătură distinctă a localităţii Naslavcea este bogăţia ei mineralogică. Acest lucru se datorează mișcărilor tectonice gigante, care au avut loc în aceste locuri în cele mai vechi timpuri. Datorită rupturilor tectonice aici ies la suprafaţă cele mai variate roci, începînd de la tot felul de calcare, formate în Epocile Tortoniană și Sarmatică, dar şi varietăţile de conglomerate de silex de cele mai diverse culori și nuanțe, numeroase aflorimente ale șisturilor argiloase: de la argilit negru pînă la verzui. La marginea satului Naslavcea, în apropiere de Centrala Hidroelectrică Dnestrovsc-2 se află Lacul Albastru care s-a format în fostă carieră de argilit, el avînd o apă de o culoare turcoaz incredibilă. De adîncimea lacului putem să ne dăm seama după vîrful săgeţii turnului macaralei, rămase în cariera inundată. Pe malul lacului puteţi strînge bucăţele de argilit de diferite nuanțe. Vă avertizăm că şi acest lac se află în zona de frontieră şi puteţi ajunge pe malurile lui numai cu permisiunea polițiștilor de frontieră.

Trebuie să vă povestim neapărat despre încă o atracţie turistică a acestor locuri ‒ Mănăstirea Rupestră Leadova, situată pe malul stîng (ucrainean) abrupt al Nistrului. Schitul acestei mănăstiri a fost fondat în anul 1013 de către călugărul Antonie Pecerschi, viitorul fondator al Lavrei Pecerska din Kiev. În anul 2013, mănăstirea a aniversat 1000 de ani de la fondare. În ultimii ani, această mănăstire s-a bucurat de o înflorire continuă, au fost restaurate multe dintre clădirile acesteia, mănăstirea continuînd să atragă mii de pelerini și turiști din diferite țări. Menționăm această atracție, atribuindu-o acelora din preajma Naslavcei, pentru că anume de pe malul domol moldovean, din acest loc de pe malul Nistrului, mănăstirea apare ca în palmă și e accesibilă vederii întreaga panoramă a acesteia. Din partea ucraineană acest lucru este pur și simplu imposibil din cauza reliefului localităţii.

Neobișnuit de pitorească este valea rîului Cosărău cu numeroase vaduri, pîraie și izvoare, care se varsă în rîu, alimentîndu-l cu apă din cea mai pură. Mai urmează să examinăm încă o vale pitorească, cea a pîrîiaşului Gîrbova, care este inclus, de asemenea, în rîndul monumentelor naturii.

Valea Cosărăului este împădurită, panta dreaptă a rîului este acoperită cu păduri de foioase, iar panta stîngă abruptă cu păduri de conifere. Pădurile Naslavcei sînt foarte bogate în specii rare de plante, flori și arbuști. La sfîrșitul primăverii ‒ începutul verii totul aici emană nişte miresme de neuitat, de aceea în aceste locuri este dezvoltată apicultura, iar mierea ‒ darul acestor locuri este foarte mirositoare și are proprietăți curative incontestabile.

Malul abrupt şi prăpăstios al Nistrului dintre satele Naslavcea şi Verejeni îţi farmecă privirea. Bolovanii tortonieni imenşi (din partea de jos) și cei sarmatici (din partea de sus) de calcare, ies în evidenţă printre iarba și arbuștii denşi. Toamna tîrziu aici domneşte un buchet de culori neasemuit, o adevărată explozie de nuanţe diverse, despre care ne este practic imposibil să vă povestim în cuvinte, trebuie să le vedeţi dumneavoastră înşivă.

De menționat, de asemenea, numeroasele rîpe din Naslavcea, care sînt declarate monumente ale naturii şi sînt protejate de stat, deoarece în afară de Rîpa lui Carp și Rîpa Rudi, despre care v-am povestit deja, mai sînt şi altele, despre care urmează să vă relatăm şi să vă invităm să le vedeţi. Defileul Verejeni este foarte frumos, fiind împădurit în întregime. Pe fundul acestuia curge un pîrîu, care se varsă în Nistru. Sperăm să dedicăm acestui monument al naturii o publicație separată.

Pentru comoditatea utilizatorilor noștri, am trasat pe harta Google principalele atracții turistice ale satului Naslavcea și a împrejurimilor lui, în plus, am prezentat un album foto modest. Sperăm ca capitolul Minunile Naslavcei să nu se încheie aici şi că vom reuşi încă să adăugăm la el noi imagini și povestiri despre alte monumente naturale din această localitate pitorească. Prin urmare nu o să ne luăm aici la revedere.

Explicații ale unor termeni utilizaţi în textul publicaţiei:

Şisturi ‒ roci metamorfice, cu stratificarea paralelă a minereurilor de temperaturi joase (precum: cloritul, actinolitul, sericitul, serpentinul, epidotul, muscovitul, albitul, cuarțul, staurolitul), care intră în componenţa acestora, iar în acestea este adesea păstrată structura lor de relicvă. Șisturile se caracterizează prin șistozitate ‒ capacitatea de a se desface cu ușurință în plăci subţiri separate. Fac parte din rocile terigene muntoase. În unele şisturi, de exemplu, în cele calcaroase litografice (roci dense, de o granulaţie fină, probabil, formate în lagunele marine) se conțin, de obicei, mai multe reziduuri fosile.

Şist argilos ‒ rocă solidă, formată în mod distinct din plăci, de culoare gri-închisă, neagră, foarte rar roșie sau verzuie. Compusă din particule foarte mici de minerale (0,01 mm). Nu se răzmoaie în apă. Poate fi întîlnită în sedimentele geologice străvechi și reprezintă o argilă densă modificată sub presiune și de procesele metamorfice tîrzii.

Argilit ‒ provine de la (lat. argilla „argilă" + gr. lithos „piatră") şi e o rocă rezultată din deshidratarea și recristalizarea argilelor, în procesul de diageneză, prin cimentarea produsă, devenind rocă tare, lipsită de plasticitate, cu structură foioasă și intercalații bituminoase sau marnoase. Diferă de argile tocmai prin duritatea sporită și incapacitatea de a se răzmuia în apă.

Argilitul este o varietate a şisturilor argiloase. De obicei, este de culoare albăstruie-gri, neagră, de culoarea ardeziei, de culoare deschisă sau chiar albicioasă. Luciu ‒ mătăsos, răşinos. Duritatea ‒ 3,5-4,0. Densitatea ‒ 1,3 – 2,6 g/cm3.

Compus în mare parte din minerale argiloase hidrofluide de tip montmorillonite și clorice cu amestec de particule de cuarț, mică, feldspat. La fel ca şi şisturile argiloase, argilitul fie formează straturi masive, fie microstraturi de tip placi.

Cremene – este o formaţiune minerală, alcătuită din siliciu cristalin și amorf (SiO2) depus în roci sedimentare. Adeseori este colorat de oxizii de fier şi mangan în diferite culori, cu tranziții line între ele.

În vechime cioburile de cremene erau utilizate pentru aprinderea focului. Omul antic folosea cremenea pentru confecţionarea armelor şi obiectelor de uz casnic (vîrfuri pentru săgeți, cuțite de cremene etc.). În prezent este folosită ca o piatră relativ ieftină, dar, uneori, în cazul unui desen original, ca piatră decorativă destul de apreciată pentru incrustaţii și expoziţii mari, precum și ca obiect de colecție, parte a obiectelor artizanale (secțiunile lustruite).

O varietate distinctă – cremenea neagră, care are această culoare datorită prezenței impurităților minore de materie organică. Există o credință populară constantă că o astfel de cremene are un impact special asupra apei, date fiind proprietăţile ei specifice: o mică bucată de cremene neagră, pusă în apă peste cîteva ore îi schimbă structura și o face sterilă, motiv pentru care apa rămîne timp îndelungat proaspătă și nu se transformă în una stătută. Din timpuri străvechi o bucată de cremene neagră era pusă în recipientele cu produsele alimentare pentru murare sau la păstrat pe iarnă. Cu toate acestea, vreo dovadă ştiinţifică, care să confirme acest lucru nu s-a găsit.

Rîpă

1) Coastă abruptă a unui rîu, lac, deal; pantă a unei văgăuni, surpătură de pămînt făcută de torente sau de șuvoaie.

2) Văgăună, ponor, depresiune.

3) Văgăună înfundată împădurită.

Minunile Naslavcei - album foto