Pe teritoriul Moldovei există 22 de parcuri pe lîngă conacuri, care fac parte din moşia acestora. Cel mai cunoscut dintre acestea este cel de la Ţaul, despre care v-am vorbit deja şi la care ne vom mai întoarce. În această publicaţie vrem să cunoaşteţi un parc nu foarte mare (cu suprafaţa de aproximativ un hectar), care prezintă interes şi care s-a păstrat destul de bine – parcul din satul Mileşti raionul Nisporeni. Chiar dacă nu este foarte mare ca dimensiuni, se deosebeşte prin pitorescul său, dar mai ales prin bogăţia dendrologică.

Veţi vedea harta traseului anexată la această publicaţie, itinerarul spre parc l-am ales din partea raionului Ungheni prin orăşelul Pîrliţa, satul Rădenii Vechi prin apropierea vestitei rezervaţii Plaiul Fagului şi încă prin cîteva sate pitoreşti din raioanele Ungheni şi Nisporeni. O altă cale de acces spre sat este drumul din centrul raional – oraşul Nisporeni.

Satul Mileşti se află la 25 de km de centrul raional Nisporeni şi la 4 km de satul Bălăbăneşti, cel mai înalt punct al Moldovei (429,5 m) şi la aproximativ 7 km de locul de unde izvorăşte rîul Bîc.

Este un sat moldovenesc vechi, amintit pentru prima oară în documente istorice, care datează cu anul 1442. A aparţinut familiei Cazimir. Conform recensămîntului din anul 2004 în sat locuiau aproximativ 3,5 mii de oameni. În unele documente satul se numea la fel Mileştii de sub Codri.

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea moşierul Constantin Cazimir a plantat parcul şi livada. Clădirea conacului se mărgineşte cu parcul. În prezent în această clădire se află două muzee ‒ Muzeul de Istorie şi Etnografie şi Muzeul Satului Mileşti. Din păcate, nu am reuşit să vizităm muzeele, căci erau închise.

Parcul este situat pe o pantă lină la marginea satului. Iată ce scrie despre planificarea parcului P. Leontiev în cartea sa „Parcurile Moldovei”:

Grădina are o planificare mixtă. Aproximativ pe jumătate din suprafaţa sa de pe lîngă conac, drumurile au o planificare regulată, pe cealaltă parte, situată în josul pantei – liberă. O parte a plantaţiilor, de asemenea, a fost rezolvată în formă plantării regulate de-a lungul drumurilor, în special a acelora, care merg în jurul perimetrului jumătăţii superioare a grădinii. Pe tot restul teritoriului plantaţiile sînt situate sub forma unor grupuri situate aproape unele de altele, dar sînt şi copaci solitari, formînd peisajul unui spaţiu semiînchis.

Tot din această carte vă prezentăm şi planul parcului.

Dintre speciile rare şi exotice de arbori şi arbuşti, care cresc în parc putem numi următoarele tipuri şi forme: molidul Engelmann, tisa, pinul, portocalul-amar (maclura aurantiaca sau naramzul), două exemplare de copaci Ginkgo Bilbao – un mascul şi o femelă, un stejar roşu cu înălţimea de 17 m, diametrul trunchiului de 0,85 m; corcoduşul roşu şi un exemplar de salcîm alb cu frunza simplă. Printre soiurile unicat din Moldova în livadă poate fi întîlnit un copac fructifer  ‒ scoruşul, care a atins înălţimea de 8 m. Printre arbuştii, care cresc în parc se numără: gutuiul japonez, călinul obişnuit, clocotişul.

Cei doi copaci de Ginkgo Biloba – mascul şi femelă sînt sădiţi nemijlocit lîngă peretele din spate a conacului, vîrsta lor este de aproximativ 150 de ani. Exemplarul femelă rodeşte şi pînă în zilele noastre şi-l veţi putea vedea pe fotografie doldora de fructe. Din fructele de Ghinko se obţine un preparat foarte preţios – bilobilul, care este folosit ca remediu vasodilatator. Localnicii numesc aceşti doi copaci Adam şi Eva.

Locuitorii satului vorbesc cu mîndrie despre parcul lor şi am avut ocazia să ne convingem de faptul că este unul dintre locurile de odihnă preferate din sat, am întîlnit săteni care se plimbau pe aleile parcului, dar şi odihnindu-se prin colţişoarele umbroase ale acestuia.

Atmosfera parcului influenţează benefic, iar plimbarea pe aleile şi cărăruile sale ne-a făcut mare plăcere. Parcul este împrejmuit numai în partea sa de sus, adică din partea clădirii conacului, iar drept graniţă de jos serveşte una din străzile satului. Ca şi majoritatea parcurilor similare din Moldova, parcul de la Mileşti arată cam neîngrijit, însă în parc domneşte curăţenia, la poalele stejarului imens din centrul parcului se află un loc confortabil pentru odihnă, de-a lungul aleilor centrale se află scaune pentru acei care doresc să se odihnească. Toate acestea ne confirmă faptul, că parcul nu a pierdut din frumuseţea de odinioară şi la fel ca altă dată este în slujba oamenilor.

Parcul este monument al arhitecturii de peisaj şi este protejat de către stat.

Parcul dendrologic Mileşti, Nisporeni - Album foto