Nicolai Mordvinov - Artist al Poporului din URSS (1949). Laureat al Premiului de Stat din URSS.

S-a născut la 15 februarie 1901 în or. Iadrin, Rusia. Activitatea de muncă și-a început-o în cadrul Sindicatelor din domeniul învățămîntului (Narcomatului Învăţămîntului Public). Tînărul talentat a fost premiat cu o bursă, pentru a-și face studiile la Colegiul de Artă Teatrală din Moscova. Dar după un an de studii a fost exmatriculat de la Colegiu cu etichetarea "necorespunderea cerinţelor profesionale". Şi totuşi viitorul artist a mai încercat să studieze arta actoricească în alte instituţii de profil şi la vîrsta de 24 ani reușește, este admis la Studioul Teatral a lui I. Zavadski, după absolvirea căruia își continuă activitatea în calitate de actor pe scena teatrului condus de renumitul maestru. În anul 1940 este angajat la Teatrul "Mossovet", unde a activat pînă la sfîrşitul zilelor sale. Paralel cu activitatea pe scena Teatrului "Mossovet" el începe să se producă la diferite studiouri din ţară.

Debutează în cinematografie, producîndu-se în filmul "Ultima şatră" (1936), în care Mordvinov a interpretat rolul romului Iunco. Filmul a devenit una din cele mai reuşite opere cinematografice ale acelei perioade. Rolurile interpretate de Mordvinov se deosebeau prin lirismul atrăgător şi prezentarea emoționantă a caracterelor personajelor. Astfel sînt eroii interpretați de el: voievodul ucrainean Bogdan Hmelniţki şi Arbenin din drama a lui M. Lermontov "Mascarada" şi cel al Grigore Cotovschi - ultimul haiduc al secolului al XX-lea.

Scenariul filmului "Cotovschi" a fost scris de renumitul scenarist Alexei Kapler, în regia lui Alexandr Fainţimmer. Iniţial, era preconizat ca filmul să fie realizat, în Moldova, unde activase în tinereţe Cotovschi. Însă "Mosfilm" aştepta să fie finisate filmările peliculei "Bogdan Hmelniţki", în care Mordvinov juca rolul central. Iar cînd filmările acelui film au fost finisate, a început războiul. "Mosfilm" şi Teatrul "Mossovet" au fost evacuate în Kazahstan şi filmările peliculei "Cotovschi" au avut loc la Alma-Ata, la poalele Munţilor Alatau. Însă chiar în situaţia dificilă, în timp de război, echipa de creaţie a filmului "Cotovshi" era aprovizionată cu tot necesarul, chiar şi cu armată în scenele de masă. Să nu uităm ce germanii ajunseseră atunci deja la Stalingrad.

Deşi scenariului lui Capler, autor de filme despre Lenin, era, după părerea lui Mordvinov, cam crud (despre această actorul povesteşte în jurnalul său editat mai tîrziu) actorul duce o luptă activă cu Capler pentru fiecare scenă impunîndu-l să perfecţioneze fiecare scenă, chiar în timpul filmărilor, ca chipul lui Cotovschi să capete caracteristici atrăgătoare. Compozitorului peliculei S. Procofiev îi propune să introducă în film o melodie moldovenească auzită de el, cum scrie în zilnic "De la o basarabeancă", evacuată, de asemenea, la Alma-Ata.

"Cotovschi" a apărut pe ecranele ţării în ianuarie 1943 şi a avut un succes enorm la spectatori ca şi precedentele filme despre comandanţii de armată ale Războiului civil "Ceapaev", "Şciors", "Alexandr Parhomenco". Era tocmai timpul acela, cînd filmele patriotice ridicau lumea contra fascismului. Datorită jocului excelent a lui Mordvinov, originalităţii caracterului comandantului de brigadă, Mordvinov a cucerit pe deplin milioane de spectatori. Cel mai mare succes l-a avut filmul la cavalerişti, care i-au acordat actorului titlul de "cavalerist de onoare al Brigăzii".

În anii războiului, aflîndu-se în evacuare Mordvinov s-a mai filmat într-un film despre Războiul civil din Spania "Flăcăul din oraşul nostru". O altă peliculă cu participarea lui Mordvinov, filmată în 1950, povestea despre luptele partizanilor cu fasciştii pe timpul războiului, în Iugoslavia.

Pelicula "Oamenii vieţii", realizată tot în anul 1950 povestea despre patrioţii sovietici, care luptau cu cotropitorii germani pe teritoriul Uniunii Sovietice în anii războiului. Această perioadă, pe care filmologii o numesc "perioada filmelor puţine", cînd toate studiourile Uniunii Sovietice împreună lansau 20-30 de filme pe an, iar ecranele cinematografelor erau ocupate cu filme-trofee din cinemateca Berlinului, a dus la stagnarea totală a cinematografiei țării sovietice. Situaţia a început să se schimbe la sfîrşitul anilor 50, după moartea lui Iosif Stalin. Anume în acest timp, mai ales, la începutul anilor 60 - perioada de "dezmorţire" au apărut asemenea filme precum "Zboară cocorii" a regizorului M. Calatozov, "Soarta omului" de S. Bondarciuc, "Balada soldatului" şi "Cerul curat" de G. Ciuhrai. VGHIK-ul îl absolveau zeci de tineri entuziaşti de diferite profesii, din toate republicile unionale. Anume în această perioadă de pe băncile VGHIK-ului renaște cinematografia moldovenească, vine epoca lui Emil Loteanu, Valeriu Gagiu, Ion Bolboceanu, Filimon Hămuraru şi mulţi alţii, care au pus temelia cinematografiei naţionale. În anul 1963 Facultatea de Scenarişti ai VGHIKului o absolvește Valeriu Gagiu. Scenariul de diplomă "Spovedaniile lui Cristian Luca" a fost publicat în revista unională "Iskusstvo kino" - un caz rar pe acele vremuri. Studioul "Moldova-film" îndată l-a programat pentru realizare în regia unui tînăr absolvent al VGHIK-ului Vadim Lîsenco. Operator a fost numit tot un tînăr absolvent al Institutului Cinematografic Vitali Calaşnicov. În rolul principal, cel al vierului bătrîn Cristian Luca echipa tinerilor entuziaşti l-a invitat pe Nicolai Mordvinov. Subiectul acestui film semănă mult cu situaţia descrisă mai tîrziu de Druţă în scenariul "Ultima lună de toamnă", unde un tată, de vîrsta a treia, care are patru copii ai săi, începe să se gîndească la problema: ce le va lăsa urmaşilor săi? În istoria lui Druţă, tot ce lasă bătrînul tată în urmă sînt copiii. Singurul fecior a lui Cristian Luca a căzut pe front, iar soţia a decedat prematur. Unicul capital al bătrînului este via, pe care a crescut-o cu mîinile sale şi cu care a intrat în colhoz, deşi o îngrijeşte personal pînă acum, chiar dacă via aparține acum colhozului. Scenariul lui Gagiu, realizat filozofic, relevă adevăratul sens al vieţii pămînteşti, despre chinurile bătrînului podgorean care nădăjduiește să lase oamenilor satului natal măcar această mică vie cu care s-a mîndrit mulţi ani, despre năzuinţele pierdute. Era logic titlul iniţial al scenariului "Spovedaniile lui Cristian Luca". Însă Lîsenco a schimbat denumirea scenariului şi i-a dat filmului o altă denumire "Cînd se duc cocorii", care e mult mai abstractă. Astfel, s-a schimbat şi vectorul regizoral al subiectului peliculei. Cugetările bătrînului podgorean despre sensul vieţii omului trece pe planul doi. În prim-plan apare pseudosimbolismul puţin înţeles al luptei cu puterile întunecate sub forma unui corb prevestitor, şarpe veninos ba chiar şi un clopotar, care îl tot cheamă pe Luca la spovedanie, să nu moară cumva păcătos. Simbolica cu duiumul a ştirbit partea clară a subiectului. Filmul a ieșit plictisitor şi în multe momente neînţeles de spectatori. Mordvinov nu mai avea putere să dispute cu autorii, cum a fost în timpul realizării filmului "Cotovschi". Actorul talentat nu avea material destul pentru ca să pună în valoare personajul, pe cel al lui Cristian Luca, astfel nu a avut practic ce să joace. Apărută pe ecran pelicula "Cînd se duc cocorii" nu s-a bucurat de succes, în comparaţie cu alte filme ale studioului. Dezamăgit complet a rămas şi Mordvinov. El nu a mai reușit să se reabiliteze la sfîrşitul carierei sale cu un alt film.

A decedat la 26 ianuarie 1966, la Moscova.