15 march 2016, 15:18 Moldovan Diaspora 7787

Diaspora: Donator de organe la 50

Eu sunt donator înregistrat la NHS, Marea Britanie, și am această cartelă în portmoneul meu. Asta înseamnă cu la moartea mea, organele mele vor putea fi folosite pentru cei care așteaptă ani la rând.

Nu sunt sigură daca vre-un organ de al meu va fi potrivit (doar 1% din organele donatorilor înregistrați pot fi folosite pentru transplanturi). Și totuși, decizia de a mă înregistra a fost una dificilă și întârziată.

Mereu găseam prin reviste sau în poștă apeluri de a mă înregistra ca donator de organe, și mereu le ignoram. Sau le evitam. Mai curând – evitam gândul că într-o bună zi voi muri și eu, cum moare toată lumea. Și asta e prima cauză din care oamenii ezită să se înregistreze.

Ce m-a facut să iau această decizie, nu mai țin minte. Adevărul e că moartea poate veni subit, că din trupul nostru se va alege scrumul, iar șansa de a salva o viață e un gând bun, care te poate alina mereu.

Când eram studenți donam sânge cu nemiluita. Mai în toată luna. Pentru că fiecare donare de sânge însemna pe atunci 2 zile libere de la lecții. Mai mult. Șeful grupei noastre accepta certificatele și după zilele lipsite.

Pe atunci nu ne gândeam că de fapt noi donăm o parte din organul nostru – sângele – care va ajunge în alt organism. Nici mâcar nu ne gândeam că posibl salvăm o viață de om.

Acum însă orice mențiune a donarii de organe, nu neapărat sânge, ne sperie. Ne desgustă chiar. Ne pare că un corp mort, fără ficat sau fără inimă ar fi un sacrilegiu să-l trimitem în mormânt.

Și deseori această decizie o luăm mai greu, când este vorba despre cei dragi, decât despre sine înșine. Suntem prea șocați de pierderea celui drag, suntem răvășiți de tragedie, ca să luam o asemenea decizie într-un răstimp foarte scurt.

60% din familiile britanice refuza să accepte donarea organelor, chiar dacă decedatul este înregistrat ca Donator. În acelaș timp, 90% din publicul larg consideră că donarea de organe e un lucru bun. Eu sper că familia mea nu va fi una dintre cei care vor ignora decizia mea.

Căteva cifre din Marea Britanie:

- Primul transplant de success a avut loc în 1954. De atunci transplanturile de organe au devenit operații de rutina.

- 4,400 transplanturi de organe se produc anual

- 7,000 de persoane stau la rând pentru transplant

- 3 oameni pe zi mor din cauza lipsei organului mult-dorit și mult-așteptat.

- Numărul de pacienți care așteaptă transplant de inimă în Marea Britanie sa crescut cu 100% în ultimii cinci ani, pe când numărul de transplanturi de inimă a scăzut cu 12% în 2014.

- 33% din populația Marii Britanii este înregistrată ca donator de organe, însă doar 1% din ei vor avea organe potrivite.

E o decizie mare. Poate cea mai mare decizie din viața ta – să-ți donezi organele după moartea ta. Dar întrebarea este – dacă viața ta ar depinde de un organ al cuiva, l-ai accepta? Răspunsul este în tine.