Răzvan şi Vidra
Prin care te-mpingi cu-ncetul la ţinta cea mai înaltă!...
VIDRA
(apropiindu-se)
Jupâne! Jupâne hatman!
RĂZVAN
(strângându-i mâna)
Tu o ştii?...
VIDRA
Ţi-a mai rămas
Să faci pe calea măririi un singur, un singur pas!
RĂZVAN
Un pas?...
VIDRA
Ca s-apuci cu fală scaunul lui Ştefan cel Mare
Şi patruzeci mii de oaste să te-aştepte-n ascultare,
Bucuroşi a-nfige lancea în ce parte-i va-ndrepta
Un deget al mâinei tale, o vorbă din gura ta!...
RĂZVAN
(turburat)
Scaunul lui Ştefan cel Mare?...
VIDRA
Ştefan cel Mare, iubite!
RĂZVAN
(punând mâna pe braţul cel legat)
Ştii tu oare că tătarii poartă săgeţi otrăvite?...
Astă rană...
VIDRA
(zâmbind)
Astă rană? Ei bine?... Ce-i?... Să vedem!...
Te temi de moarte, Răzvane?... De când asta?...
RĂZVAN
Da, mă tem!...
Nu mă temeam mai-nainte, până ce cu desfătare
Nu gustai, Vidro iubită, din fagurul de-a fi mare!
VIDRA
Aşa-i, Răzvane, că-i dulce?...
RĂZVAN
O, nepoata lui Moţoc!
Sufletul meu fără tine n-ar fi cunoscut de loc