string(7) "library" string(8) "document"
300
1457
514
1310
1467
1359
1476
1832
1465
1307
87
1574
1300

Răzvan şi Vidra

78 79 80 81 82 83 84 85 86 87

Râmlenii cei din vechime căutau fără-ncetare

Ca să scoaţă la lumină tot ce-i bun şi tot ce-i mare,

Încât la plug şi la sapă găseau adesea bărbaţi

Cu cari se făleşte lumea: pe Catoni şi Cincinaţi...

La voi, însă, când o rază

De soare pătrunde-n ţară,

Toţi se scoală, toţi turbează,

Toţi voiesc s-o dea afară!...

(Arată la Răzvan şi iese.)

BAŞOTĂ

(închinându-se)

Cer iertare; viu d-a dreptul de la drum şi plin de prav.

Mă cheamă...

RĂZVAN

Ştiu cum te cheamă, jupâne mare vătav!

Ne cunoaştem foarte bine.

BAŞOTĂ

(închinându-se)

Umplut-ai Moldova-ntreagă de numele dumitale,

Şi slava ce-o câştigaseşi, nu puţin a mai crescut

Prin vestea că mai în urmă şi pe tătari i-ai bătut;

Deci icoana mătăluţei, la Cracovia lucrată

Şi care, cum eşti acuma, întocmai astfel te-arată,

Stăpânu-meu Aron-vodă o ţine-n palatul său,

Unde cu multă plăcere putut-am s-o văd şi eu;

Şi cum o văzui, pe dată zis-am: mare, mare, mare!

Nas de şoim! O frunte-naltă! din ochi inima tresare!

Mai în sfârşit, toată faţa numai duh şi numai foc!...

Căci pe cei aleşi de soartă eu unu-i ghicesc pe loc...

RĂZVAN

Nasul meu, ochii şi fruntea vor fi fost de tot altminte;

Aşadar, nu-i de mirare că nu-ţi mai aduci aminte!...

Ş-apoi altceva mai este: eu eram atât de mic,

Încât vătavul cel mare, zărind un sărman pitic,

Nu vrea nici să-l bage-n samă sau d-aproape să-l privească

Ş-ar fi putut cu piciorul ca pe-o muscă să-l turtească!

Piticul însă de-atuncea, speriat de-un vis grozav,

N-a uitat şi n-o să-l uite pe-acel puternic vătav...

Dar lăsând acestea toate, spune-mi, cinstite jupâne,

78 79 80 81 82 83 84 85 86 87