string(7) "library" string(8) "document"
1475
1467
1385
1307
1466
1832
1812
1391
1410
1310
1200
1822
514

Răzvan şi Vidra

77 78 79 80 81 82 83 84 85 86

Eu... eu sunt ţigan!

HATMANUL

O, Doamne! Tu ţigan?...

Nu-mi place gluma!...

RĂZVAN

Da! Ţigan, ţigan!... Ei bine, să te mai vedem acuma!...

HATMANUL

(îşi pune mâna pe frunte, se gândeşte, apoi, după o tăcere, în cursul căreia Răzvan îl priveşte aţintit)

Întreaga ţară leşească...

RĂZVAN

(apucându-l iute de mână)

Taci, hatmane! Nu uita

Cine-s eu, ş-adu-ţi aminte şi cine eşti dumneata!...

În viaţă numai o dată întâlnii în neagra-mi cale

Una singură fiinţă cu simţirea dumitale,

Ce din falnica nălţime a naşterii boiereşti,

Privind cu ochii cu care tu, hatmane, mă priveşti,

Cu mâna-i îmi strânse mâna şi-mi vorbi cu omenie.

Acea fiinţă e Vidra... nu soru-mea, ci soţie.

HATMANUL

(sculându-se şi răzămându-se de umerii lui Răzvan)

Am făcut, ca leah şi hatman, tot ce-n putinţă mi-a stat,

Şi nimic, nimic în lume din parte-mi n-aş fi cruţat,

Ca să câştig ţării mele pe iubitul meu tovarăş...

Dar nu-i chip! Să fim prieteni! Mâna ta!... spuindu-ţi iarăşi

Că primeam cu bucurie un ginere ca Răzvan!...

VULPOI

(intrând iute)

Polcovnice! De la ţară un boier... Un moldovan...

(Lasă să intre Başotă şi iese. Răzvan face o mişcare de mirare, Başotă, văzând pe hatman, se opreşte în uşă.)

HATMANUL

Boierule din Moldova! Nu te cunosc pân-acuma,

Şi totuşi, te rog dă-mi voie ca să-ţi spun o vorbă numa...

Norodul vostru se zice c-oareşicând ar fi venit

Şi s-ar trage tocma-tocma din Râmul cel preavestit;

Dar cum oare vreţi ca lumea să v-asculte, să vă crează,

Când întreagă firea voastră cu totul se depărtează

Din obiceiul acelor oameni ageri şi vârtoşi,

Pe care voi cu trufie ni-i arătaţi ca strămoşi?

77 78 79 80 81 82 83 84 85 86