VULPOI

Haida-de! Ei sunt departe... Grijă le porţi în zadar...

TĂNASE

Ba nu-i vorbă că-s departe; dar leşii se-ndatorează

A ne tocmi şi cu dânşii...

RĂZAŞUL

Cine-i nebun ca să-i crează!

(Afară se aud strigăte: "Să trăiască Aron-vodă".)

VULPOI

Aron-vodă să trăiască... Auziţi ce chiu? ce zvon?

Mult mai iubeşte norodul pe măria-sa Aron!

TĂNASE

Adică, orice s-ar zice, e un vodă cumsecade:

Pe sărăcimea o cruţă, pe cei cu caftan îi rade,

Iar nu lasă pe ciocoiul, fără fund şi fără dop,

Să despoaie toată ţara, cum făcea Petrea cel Şchiop!...

Însă nu-i lucru temeinic a norodului strigare.

Sunt bătrân. Văzui cam multe... Strigau alţii şi mai tare:

"Să trăiască Lăpuşneanul", şi-l vicleniră urât:

"Despot-vodă să trăiască", ş-apoi mi l-au omorât;

"Să trăiască Ştefan Tomşa", şi-l goniră ca pe-un câine;

"Ioan-vodă să trăiască", şi-l dete-n gheare păgâne...

Într-o clipă Lăpuşneanul, Tomşa, Despot şi Ion

Fură jos şi jos dodată... Vai şi de vodă Aron!

Una crede ş-alta spune, iar face din zăpăcire

Necrezute şi nespuse: aşa-i românul din fire.

RĂZAŞUL

Bine-ar fi s-avem odihnă! După ce de la divan

Mi-am câştigat judecata mulţumită lui Răzvan,

Cum aş mai zbura, bădiţă, să-mi mai văz de răzăşie!...

VULPOI

Nu-ţi este greu, căpitane, ca să spui o nerozie?

Eu, unul, din ziulica de când m-am căpitănit,

Uitat-am nu răzăşia, ci chiar codrul înverzit!...

Ş-aice-s ca şi-n pădure, având puterea de-a face,

Fără frică de pedeapsă, tot ce vreau şi tot ce-mi place.

Neghiobii, ce nu m-ascultă, stau la pândă de-i ochesc,

Apoi mi-i iau la bătaie, mi-i închid şi mi-i globesc...

Suntem oameni, căpitane, pentru cari totul e lesne,