Răzvan şi Vidra
VULPOI
Haida-de! Ei sunt departe... Grijă le porţi în zadar...
TĂNASE
Ba nu-i vorbă că-s departe; dar leşii se-ndatorează
A ne tocmi şi cu dânşii...
RĂZAŞUL
Cine-i nebun ca să-i crează!
(Afară se aud strigăte: "Să trăiască Aron-vodă".)
VULPOI
Aron-vodă să trăiască... Auziţi ce chiu? ce zvon?
Mult mai iubeşte norodul pe măria-sa Aron!
TĂNASE
Adică, orice s-ar zice, e un vodă cumsecade:
Pe sărăcimea o cruţă, pe cei cu caftan îi rade,
Iar nu lasă pe ciocoiul, fără fund şi fără dop,
Să despoaie toată ţara, cum făcea Petrea cel Şchiop!...
Însă nu-i lucru temeinic a norodului strigare.
Sunt bătrân. Văzui cam multe... Strigau alţii şi mai tare:
"Să trăiască Lăpuşneanul", şi-l vicleniră urât:
"Despot-vodă să trăiască", ş-apoi mi l-au omorât;
"Să trăiască Ştefan Tomşa", şi-l goniră ca pe-un câine;
"Ioan-vodă să trăiască", şi-l dete-n gheare păgâne...
Într-o clipă Lăpuşneanul, Tomşa, Despot şi Ion
Fură jos şi jos dodată... Vai şi de vodă Aron!
Una crede ş-alta spune, iar face din zăpăcire
Necrezute şi nespuse: aşa-i românul din fire.
RĂZAŞUL
Bine-ar fi s-avem odihnă! După ce de la divan
Mi-am câştigat judecata mulţumită lui Răzvan,
Cum aş mai zbura, bădiţă, să-mi mai văz de răzăşie!...
VULPOI
Nu-ţi este greu, căpitane, ca să spui o nerozie?
Eu, unul, din ziulica de când m-am căpitănit,
Uitat-am nu răzăşia, ci chiar codrul înverzit!...
Ş-aice-s ca şi-n pădure, având puterea de-a face,
Fără frică de pedeapsă, tot ce vreau şi tot ce-mi place.
Neghiobii, ce nu m-ascultă, stau la pândă de-i ochesc,
Apoi mi-i iau la bătaie, mi-i închid şi mi-i globesc...
Suntem oameni, căpitane, pentru cari totul e lesne,