Prin care te-mpingi cu-ncetul la ţinta cea mai înaltă!...

VIDRA

(apropiindu-se)

Jupâne! Jupâne hatman!

RĂZVAN

(strângându-i mâna)

Tu o ştii?...

VIDRA

Ţi-a mai rămas

Să faci pe calea măririi un singur, un singur pas!

RĂZVAN

Un pas?...

VIDRA

Ca s-apuci cu fală scaunul lui Ştefan cel Mare

Şi patruzeci mii de oaste să te-aştepte-n ascultare,

Bucuroşi a-nfige lancea în ce parte-i va-ndrepta

Un deget al mâinei tale, o vorbă din gura ta!...

RĂZVAN

(turburat)

Scaunul lui Ştefan cel Mare?...

VIDRA

Ştefan cel Mare, iubite!

RĂZVAN

(punând mâna pe braţul cel legat)

Ştii tu oare că tătarii poartă săgeţi otrăvite?...

Astă rană...

VIDRA

(zâmbind)

Astă rană? Ei bine?... Ce-i?... Să vedem!...

Te temi de moarte, Răzvane?... De când asta?...

RĂZVAN

Da, mă tem!...

Nu mă temeam mai-nainte, până ce cu desfătare

Nu gustai, Vidro iubită, din fagurul de-a fi mare!

VIDRA

Aşa-i, Răzvane, că-i dulce?...

RĂZVAN

O, nepoata lui Moţoc!

Sufletul meu fără tine n-ar fi cunoscut de loc