Răzvan şi Vidra
Ş-unchiu-său vrea să-i răpească moştenirea cea bogată,
Luându-şi de gând s-o-nchiză călugăriţă la schit!...
O faptă nelegiuită! Un lucru nepilduit!
RĂZVAN
Sărmana?... Dar zestrea-i mare?...
CIOBANUL
Avuţii nenumărate!...
RĂZVAN
Sărmana!... Mori după dânsa?
GANEA
(dând lui Răzvan o pungă)
Iată trei sute de galbeni. Alţi trei sute, negreşit,
O să-ţi aducă ciobanul, după lucrul săvârşit...
RĂZVAN
Cum o cheamă pe sărmana?... Pe iubita cea bogată?
GANEA
Nu-i vorbă...
CIOBANUL
O cheamă Vidra... Ştii?... A lui Moţoc nepoată...
Şi cin-oare n-o cunoaşte!
RĂZVAN
Da! Am auzit şi eu...
HOŢUL II
Un fătoi ce călăreşte şi-mpuşcă chiar ca un zmeu.
Într-o zi am întâlnit-o alergând la vânătoare...
E voinică, n-am ce zice! Şi-i frumoasă ca o floare...
RĂZAŞUL
Ştiut! După ce-i din osul acelui vornic Moţoc,
De care Moldova-ntreagă mi se temea ca de foc!
GANEA
Căpitane! Noi în vorbe pierdem vremea fără treabă...
RĂZVAN
Se-nţelege! Tu ai sete s-apuci zestrea mai în grabă...
Spune-mi însă mai-nainte, pentru banii ce ne-ai dat,
Ce fel de marfă anume să-ţi dea codru-ntunecat?
GANEA
Chiar acuma, căpitane, zece călăraşi în silă
Târăsc la călugărie pe nefericea copilă...
Mănăstirea nu-i departe... S-o smulgi din mâinile lor...