În sfârşit, tu eşti pricină!...

TĂNASE

Dar de ce, copilul meu,

Să nu mă vesteşti în clipă, lăsându-mă-n locul tău

Însuşi eu să-ncarc robia pe cărunteţele mele,

Şi scăpându-te pe tine, să port lanţuri cât de grele?...

Un ţigan ce miluieşte pe-un neputincios bătrân,

Zică tot ce-i place lumea, este chiar ca ş-un român...

RĂZVAN

Haide! Ce-a fost se trecuse... Spune-mi acuma, iubite,

De ce-ţi târăşti tu la codru oasele cele-nvechite?

Cum de ţi-ai lăsat copiii?

TĂNASE

Ba copiii m-au lăsat.

RĂZVAN

Te-au lăsat? Nu-mi vine a crede!...

TĂNASE

Săracii au răposat.

În ţara noastră cea mare şi bogată, măi băiete,

Sunt români ce pier de foame! Sunt români ce mor de sete!...

Astfel în toată Moldova, păcătosului Tănas

Nici un sprijin, nici un razăm, nici un scut n-a mai rămas,

Decât numai să-şi însemne pieptul cu cea sfântă cruce

Şi zicându-şi "Doamne-ajută!" calea codrului s-apuce;

Căci de-o bucată de vreme, cerşitorind pe meidan,

Auzeam mereu tot vorbe de căpitanul Răzvan...

RĂZVAN

Cum? La Iaşi?...

TĂNASE

La Iaşi, băiete, se vorbeşte despre tine

Felurite verzi ş-uscate, câte nici în cap nu-ţi vine!

Unii te laudă foarte, ca pe-un strălucit viteaz;

Alţii, adică boierii, te sfăşie cu năcaz;

Iar ţiganii tăi... iertare! O să-mi pui lacăt la limbă,

C-alta orice i-aş mai face, degeaba! tot nu se schimbă!...

RĂZVAN

Zi, moşule! Zi-nainte... Eu nu mă supăr de loc.

TĂNASE

Ei bine, ţiganii zbiară că tu eşti al lor proroc: