Răzvan şi Vidra
În sfârşit, tu eşti pricină!...
TĂNASE
Dar de ce, copilul meu,
Să nu mă vesteşti în clipă, lăsându-mă-n locul tău
Însuşi eu să-ncarc robia pe cărunteţele mele,
Şi scăpându-te pe tine, să port lanţuri cât de grele?...
Un ţigan ce miluieşte pe-un neputincios bătrân,
Zică tot ce-i place lumea, este chiar ca ş-un român...
RĂZVAN
Haide! Ce-a fost se trecuse... Spune-mi acuma, iubite,
De ce-ţi târăşti tu la codru oasele cele-nvechite?
Cum de ţi-ai lăsat copiii?
TĂNASE
Ba copiii m-au lăsat.
RĂZVAN
Te-au lăsat? Nu-mi vine a crede!...
TĂNASE
Săracii au răposat.
În ţara noastră cea mare şi bogată, măi băiete,
Sunt români ce pier de foame! Sunt români ce mor de sete!...
Astfel în toată Moldova, păcătosului Tănas
Nici un sprijin, nici un razăm, nici un scut n-a mai rămas,
Decât numai să-şi însemne pieptul cu cea sfântă cruce
Şi zicându-şi "Doamne-ajută!" calea codrului s-apuce;
Căci de-o bucată de vreme, cerşitorind pe meidan,
Auzeam mereu tot vorbe de căpitanul Răzvan...
RĂZVAN
Cum? La Iaşi?...
TĂNASE
La Iaşi, băiete, se vorbeşte despre tine
Felurite verzi ş-uscate, câte nici în cap nu-ţi vine!
Unii te laudă foarte, ca pe-un strălucit viteaz;
Alţii, adică boierii, te sfăşie cu năcaz;
Iar ţiganii tăi... iertare! O să-mi pui lacăt la limbă,
C-alta orice i-aş mai face, degeaba! tot nu se schimbă!...
RĂZVAN
Zi, moşule! Zi-nainte... Eu nu mă supăr de loc.
TĂNASE
Ei bine, ţiganii zbiară că tu eşti al lor proroc: