Răzvan şi Vidra
RĂZVAN
Da! O robie de spaimă, cum numai duhul cel rău,
De-ar putea să biruiască, ar robi pe Dumnezeu!
Fost-am şerb, fost-am în lanţuri, ş-acum inima-mi suspină
Întâlnindu-te pe tine, căci tu, tu ai fost pricină!...
TĂNASE
Eu?
RĂZVAN
Tu, moşule! Tu singur! Asta-n veci eu n-oi uita...
Ş-apoi iată-mă-s în codru, haiducind din vina ta;
Şi mâini, de-mi va fi ursita să mor pe spânzurătoare,
Ţi-o voi datora tot ţie...
TĂNASE
(făcând semnul crucii)
Poznă!... Nu glumeşti tu oare?...
Să ştiu c-aşa-i adevărul, o clipă n-aş zăbovi,
Dându-ţi pieptul meu drept ţintă, să te poftesc a lovi...
RĂZVAN
Tu! da, tu eşti o unealtă a puterii fără nume,
Care ţese nevăzută toate lucrurile-n lume,
Astfel c-ades muritorul, bun ca blândul mieluşel,
Face rele peste rele, făr' s-o ştie singur el!...
TĂNASE
Dar ce spui?...
RĂZVAN
Ţi-aduci aminte nenorocita de pungă,
Din care luaşi un galbăn, zicându-mi c-o să-ţi ajungă,
Că sunt mulţi sărmani în ţară, că nu-ţi place de prisos,
Pe când se zbuciumă fraţii, simţind cuţitul la os?...
Moşule! Făcând aceasta, puteai să prevezi tu oare
C-o să mă cufunzi pe mine în robia-ngrozitoare?...
Ei bine! căzut în fiare pentr-un galbăn ce-a lipsit,
De primeai tu punga-întreagă, eu scăpam nepedepsit!...
Ha, ha, ha! Ş-apoi mai strige căpăţânile-nţelepte
C-omul ştie tot ce face, ştie tot ce-o să-l aştepte,
Uitând c-un flutur de seară, ce trece repede-n zbor,
Este-n stare să răstoarne toată prevederea lor!...
O faptă cât de frumoasă, ca o floare cu otravă,
Tăinuieşte câteodată pieirea cea mai grozavă!...