Sbierea? În mâinile mele?

SBIEREA

Chiar Răzvan!... Vai!... Sunt topit!...

TĂNASE

Te cunosc şi eu prea bine!

SBIEREA

(căzând în genunchi)

Şi dumneata?... Am murit!...

Sfinte Petre!... Sfântă Ana!... Mucenice Spiridoane!...

Scăpaţi-mă de pieire!... O să vă dau trei icoane,

Tot d-aramă poleită cu aur... sau cu argint!...

VULPOI

Drace! Nu ştiam eu singur c-am pus mâna chiar pe-un sfânt!

L-am găsit în drum la stânga, într-o căruţă stricată;

De gras ce-l vezi, de departe mi se păru că-i o roată;

Dar fiindcă vrea să fugă, îi dădui un bobârnac,

Şi simţii atunci de-aproape că-n roată-i ascuns un sac.

Deci acuma, căpitane, poţi să-i dai răvaş la dracul,

Că tot ce-a fost bun într-însul nu mai este: iată sacul!...

SBIEREA

(frângându-şi mâinile)

Taleri trei mii patru sute cincizeci şi şapte ş-un ort!...

Sunt pierdut!... Preasfântă troiţă! Maică Precistă!... Sunt mort!...

TĂNASE

Daţi-mi cinevaşi o armă, căci poftesc cu pofta mare

Să-i număr, tot unul-unul, vro zece mii pe spinare!

RĂZVAN

Eu ţigan, şi iată cine se laudă că-i român...

Fraţilor! Priviţi-l bine: eu sunt rob, dânsu-i stăpân!...

TOŢI

Stăpân?...

RĂZVAN

Boierule, scoală!... Nu-i frumos şi nu-i cu cale

Să-ngenunchezi dinaintea unui rob al dumitale.

Jupânului, ce-i cu dreptul d-a şedea chiar în divan,

Nu se cade să se plece de frica unui ţigan...

Scoală dar ca ş-altă dată, scuipă-mă şi pălmuieşte,

Că vodă nu-ţi cere sama, şi pravila nu te-opreşte!

Scoală dar ca ş-altă dată, şi pune pe-argaţii tăi