VULPOI

(împingând pe Sbierea)

Mişcă! Mişcă, caracudă!

SBIEREA

Ba nu... Mă rog! Fără pripă!...

Mai avem o socoteală... Numai un cuvânt... O clipă!...

Daţi-mi sacul meu!... Răzvane!... Nu mă sărăci de tot...

Taleri trei mii patru sute cincizeci şi şapte ş-un zlot!

(Iese ghiontit de Vulpoi.)

VIDRA

(înaintând şi întinzând mâna către Răzvan)

Aş fi mândră, căpitane, ca să strâng o mână, care

Nu voieşte să-şi răzbune decât numai prin iertare!...

RĂZVAN

Mâna mea?... Această mână, dezmierdată de cuţit,

Arsă de foc şi de vânturi, bătută necontenit,

Spălată de ploi şi grindini, aspră şi neagră din fire,

Cuteza-va ea s-atingă mâna-ţi albă şi subţire?...

VIDRA

De când oamenii din codru răpitu-m-au după drum,

N-am oftat, n-am zis o vorbă, fost-am mută pân-acum,

Oprind lacrima pe geană şi-necând în piept suspine,

Ca să nu pogor pe Vidra pân' la ei şi pân' la tine...

Dar nu-i pasăre pe lume să nu cânte mai cu dor,

Când ziua-i plină de soare şi cerul e fără nor;

Nu-i femeie să nu-şi simţă inima-i în tulburare,

Când s-aşterne dinainte-i luminând o faptă mare!...

Rob, ţigan, haiduc, de-oriunde soartea să te fi adus,

Un suflet c-al dumitale îşi va face loc în sus!

(Răzvan rămâne aţintit.)

TĂNASE

Aferim! Ce mai muiere! De-ar fi mulţi boieri ca tine...

GANEA

Ce fac, dragă jupâneasă? Cine-ar crede!... E ruşine!

Nepoata marelui vornic şi fiica unui spătar,

Dumneata să stai la vorbă... ce-njosire!... c-un tâlhar!...

RĂZAŞUL

Căpitane! Căpitane!... Fă-ţi cu mine o pomană:

Dă-mi voie măcar dintr-însul să-ţi fierb de prânz o tocană!