Răzvan şi Vidra
Căpitanu-i fermecat!
RĂZVAN
Dar tu stai şi taci acuma?... Îţi pare rău dumitale
C-ai picurat o nădejde peste un noian de jale?
Poate-ţi mai aduci aminte cine eşti?... Ei bine, dar,
Nici eu n-o să uit atuncea că Răzvan e un tâlhar!
(Cătră Ganea.)
Sunt tâlhar!... Aşa-i, jupâne?... Ei, da! Sunt tâlhar! Fireşte!...
Am înţeles cum mă cheamă, şi-o să mă port tâlhăreşte...
(Aruncând jos o pungă.)
Na, boierule! Ia-ţi punga!...
GANEA
Ba nu! Ia-ţi-o dumneata...
Îţi mai datoresc trei sute... Crede-mă că n-oi uita...
Ciobanul o să-ţi aducă.
RĂZVAN
Nu-mi pasă de datorie!
Iată banii tăi, jupâne! Dă-mi o altfel de simbrie!...
Numai cântecul deschide cugetul haiducului! P-un deal, p-un colnic,
Mergea un voinic,
Voinicul voinicilor
În ţara piticilor:
Cu faţa voinică
Ş-o inimă mică!
Lângă el mergea,
Şi la el privea, Şi mereu ofta,
Poate că-l iubea,
O copilă dalbă
Cu galbeni în salbă
O dulce fetiţă
Cu flori în cosiţă,
Cu rai în guriţă!
Amândoi mergea,
Şi mergând grăia,
Şi grăind zâmbea,
Când iată
Deodată
Pe drum mi s-arată,
Stând în calea lor,