Răzvan şi Vidra
Sbierea? În mâinile mele?
SBIEREA
Chiar Răzvan!... Vai!... Sunt topit!...
TĂNASE
Te cunosc şi eu prea bine!
SBIEREA
(căzând în genunchi)
Şi dumneata?... Am murit!...
Sfinte Petre!... Sfântă Ana!... Mucenice Spiridoane!...
Scăpaţi-mă de pieire!... O să vă dau trei icoane,
Tot d-aramă poleită cu aur... sau cu argint!...
VULPOI
Drace! Nu ştiam eu singur c-am pus mâna chiar pe-un sfânt!
L-am găsit în drum la stânga, într-o căruţă stricată;
De gras ce-l vezi, de departe mi se păru că-i o roată;
Dar fiindcă vrea să fugă, îi dădui un bobârnac,
Şi simţii atunci de-aproape că-n roată-i ascuns un sac.
Deci acuma, căpitane, poţi să-i dai răvaş la dracul,
Că tot ce-a fost bun într-însul nu mai este: iată sacul!...
SBIEREA
(frângându-şi mâinile)
Taleri trei mii patru sute cincizeci şi şapte ş-un ort!...
Sunt pierdut!... Preasfântă troiţă! Maică Precistă!... Sunt mort!...
TĂNASE
Daţi-mi cinevaşi o armă, căci poftesc cu pofta mare
Să-i număr, tot unul-unul, vro zece mii pe spinare!
RĂZVAN
Eu ţigan, şi iată cine se laudă că-i român...
Fraţilor! Priviţi-l bine: eu sunt rob, dânsu-i stăpân!...
TOŢI
Stăpân?...
RĂZVAN
Boierule, scoală!... Nu-i frumos şi nu-i cu cale
Să-ngenunchezi dinaintea unui rob al dumitale.
Jupânului, ce-i cu dreptul d-a şedea chiar în divan,
Nu se cade să se plece de frica unui ţigan...
Scoală dar ca ş-altă dată, scuipă-mă şi pălmuieşte,
Că vodă nu-ţi cere sama, şi pravila nu te-opreşte!
Scoală dar ca ş-altă dată, şi pune pe-argaţii tăi