RĂZVAN

Da! O robie de spaimă, cum numai duhul cel rău,

De-ar putea să biruiască, ar robi pe Dumnezeu!

Fost-am şerb, fost-am în lanţuri, ş-acum inima-mi suspină

Întâlnindu-te pe tine, căci tu, tu ai fost pricină!...

TĂNASE

Eu?

RĂZVAN

Tu, moşule! Tu singur! Asta-n veci eu n-oi uita...

Ş-apoi iată-mă-s în codru, haiducind din vina ta;

Şi mâini, de-mi va fi ursita să mor pe spânzurătoare,

Ţi-o voi datora tot ţie...

TĂNASE

(făcând semnul crucii)

Poznă!... Nu glumeşti tu oare?...

Să ştiu c-aşa-i adevărul, o clipă n-aş zăbovi,

Dându-ţi pieptul meu drept ţintă, să te poftesc a lovi...

RĂZVAN

Tu! da, tu eşti o unealtă a puterii fără nume,

Care ţese nevăzută toate lucrurile-n lume,

Astfel c-ades muritorul, bun ca blândul mieluşel,

Face rele peste rele, făr' s-o ştie singur el!...

TĂNASE

Dar ce spui?...

RĂZVAN

Ţi-aduci aminte nenorocita de pungă,

Din care luaşi un galbăn, zicându-mi c-o să-ţi ajungă,

Că sunt mulţi sărmani în ţară, că nu-ţi place de prisos,

Pe când se zbuciumă fraţii, simţind cuţitul la os?...

Moşule! Făcând aceasta, puteai să prevezi tu oare

C-o să mă cufunzi pe mine în robia-ngrozitoare?...

Ei bine! căzut în fiare pentr-un galbăn ce-a lipsit,

De primeai tu punga-întreagă, eu scăpam nepedepsit!...

Ha, ha, ha! Ş-apoi mai strige căpăţânile-nţelepte

C-omul ştie tot ce face, ştie tot ce-o să-l aştepte,

Uitând c-un flutur de seară, ce trece repede-n zbor,

Este-n stare să răstoarne toată prevederea lor!...

O faptă cât de frumoasă, ca o floare cu otravă,

Tăinuieşte câteodată pieirea cea mai grozavă!...