Porunceşte!

RĂZVAN

(luându-l deoparte)

Cată bine.

De-i pricepe că miroasă...

RĂZAŞUL

A trădare? Las' pe mine!

RĂZVAN

Dar nu v-atingeţi de Vidra... E femeie.

RĂZAŞUL

Chiar să vrei,

Răzaşul nu se pogoară la bătaie cu femei!

(Ganea, Ciobanul şi haiducii ies.)

RĂZVAN

Femeie! Precum pojarul se naşte dintr-o scânteie,

Aşa m-aprinde pe mine ciudata vorbă: femeie!...

Femeie! De când pe dânsa o făcuse Dumnezeu,

El nu mai face nimica, fermecat de lucrul său,

Şi privind cu mulţumire la lumea cea zâmbitoare,

Zice: eu sunt rădăcină, dar femeia este floare!...

Femeie!... Şi totuşi, omul, de lăcomie târât,

Iubeşte nu pe femeie, ci auru-i cântărit!...

Pentru dânsul e femeie moşia cea măsurată,

O sculă preţeluită sau o pungă numărată!...

(Se aude afară glas strigând: "Răzvan! Răzvan!!")

Mă cheamă?... Cine să fie?...

TĂNASE

(arătându-se dintr-o parte)

A! Iată că te-am găsit!

RĂZVAN

Stăi! Tu eşti... Mi-aduc aminte... Eşti acel nenorocit

Carele la Iaşi pe poduri oboseai strigând "jupâne",

Pân' să capeţi o lescaie sau o fărâmă de pâine!...

Te cunosc, deşi de-atuncea trecut-a un veac întreg:

Trei ani cumpliţi de robie...

TĂNASE

Robie? Nu te-nţeleg!

Te ştiam slobod, băiete; sprinten ca o rândunică;

Bătându-ţi joc de necazuri... Zău! nu mai pricep nimică...