Şi de când m-am haiducit,

Dragu-mi-i drumul cotit

Şi de umbr-acoperit.

Când văz pe ciocoi viind,

Mă fac broască la pământ,

Îmi aşez săgeata-n vânt

Şi mi-l iau la căutare,

De la cap pân' la picioare,

Fără ah, fără cruţare!

Şi chitesc, şi socotesc,

Şi cuget, şi mă gândesc,

Pe unde să-l nemeresc:

La retezul părului,

Din dosul işlicului,

Unde-i greu ciocoiului!

TOŢI

Las' să moară ca un câine,

Că mult te-a căznit pe tine!

Las' să moară ca o fiară,

Că mult geme biata ţară!...

(Se arată, trecând puntea părăului, Ganea şi Ciobanul.)

HOŢUL I

Un boier aice-n codru!

CEILALŢI

(apucând armele)

Un căftan... Suntem trădaţi!

CIOBANUL

Liniştiţi-vă, că doară ne cunoaştem, măi fârtaţi!

Eu vi-l aduc pe credinţă: eu vi-s chezaş şi povaţă;

Voi aveţi lipsă de galbeni, el are lipsă de braţă...

GANEA

Care-i căpitanul vostru?

RĂZVAN

(ieşind dintre tufe)

Ce-ţi trebuie? Ce pofteşti?

GANEA

Pe căpitan...

RĂZVAN

Căpitanul?... sunt eu; dar tu cine eşti?