Răzvan şi Vidra
Şi de când m-am haiducit,
Dragu-mi-i drumul cotit
Şi de umbr-acoperit.
Când văz pe ciocoi viind,
Mă fac broască la pământ,
Îmi aşez săgeata-n vânt
Şi mi-l iau la căutare,
De la cap pân' la picioare,
Fără ah, fără cruţare!
Şi chitesc, şi socotesc,
Şi cuget, şi mă gândesc,
Pe unde să-l nemeresc:
La retezul părului,
Din dosul işlicului,
Unde-i greu ciocoiului!
TOŢI
Las' să moară ca un câine,
Că mult te-a căznit pe tine!
Las' să moară ca o fiară,
Că mult geme biata ţară!...
(Se arată, trecând puntea părăului, Ganea şi Ciobanul.)
HOŢUL I
Un boier aice-n codru!
CEILALŢI
(apucând armele)
Un căftan... Suntem trădaţi!
CIOBANUL
Liniştiţi-vă, că doară ne cunoaştem, măi fârtaţi!
Eu vi-l aduc pe credinţă: eu vi-s chezaş şi povaţă;
Voi aveţi lipsă de galbeni, el are lipsă de braţă...
GANEA
Care-i căpitanul vostru?
RĂZVAN
(ieşind dintre tufe)
Ce-ţi trebuie? Ce pofteşti?
GANEA
Pe căpitan...
RĂZVAN
Căpitanul?... sunt eu; dar tu cine eşti?