Răzvan şi Vidra
HOŢUL III
Dar tu ai uitat de cântec.
RĂZAŞUL
Ba n-am uitat. Vrut-am numai sângele-mi să-l pui în Joc,
Ş-astfel, pomenind trecutul, să pot cânta mai cu foc.
(Îşi drege glasul, îşi apasă cuşma pe frunte şi cântă.) Frunză verde de sălcie,
Bat-o scârba răzăşie!
Eu credeam că-i boierie,
Şi-i curată calicie!
Ani întregi m-am judecat,
Sănătatea mi-am mâncat,
Şi nimic n-am câştigat.
Eu umblam la judecată,
Copiii-mi plângeau pe vatră,
Nevasta-mi era uitată!
Dar acuma Dumnezeu
A făcut pe gândul meu,
Ca să-mi mai răzbun şi eu!
Pentru dalba haiducie
Pentru mândra voinicie,
M-am lăsat de răzăşie,
Ş-am ales judecători
Cei stejari nestrâmbători,
Ca să-mi fie frăţiori!
TOŢI
Numai codruleţul drag
Dă dreptate la sărac!
Numai arcul după spate
Dă săracului drepatate!
HOŢUL I
Zi, Răzaşule,-nainte! Zi-nainte! Nu mai sta!
Că să ştiu că piere lumea, tot cu drag te-aş asculta!
HOŢUL II
Zi-nainte! Zi-nainte! Să te-auză sfântul soare!
HOŢUL III
Uf, uf, uf! Rău mă frământă! Mi-e şi cald, mi-e şi răcoare!
RĂZAŞUL
(ia arcul în mână şi cântă)
Frunză verde lemn sucit,