Răzvan şi Vidra
Ori vom face ca izvorul, când aruncă spuma lui,
Scăpărând argint din undă, pe verdeaţa crângului;
Sau să facem ca securea, când fieru-n copaci loveşte,
Iar copaciul nu se lasă, luptându-se bărbăteşte;
Frunza, securea, izvorul, toate ne cântă cu dor:
Să cântăm şi noi ca frunză, ca secure, ca izvor!
HOŢUL III
Cântecul să fie freamăt, troscot, şoaptâ, toate-ntr-una;
Blând ca sărutarea mumei, crunt şi groaznic ca furtuna!
HOŢUL I
Să cânte Răzaşul dară!
RĂZAŞUL
(oftând) De ce nu, de-aş avea cui,
Ştergându-mi plânsul cu plânsul, cum se scoate cui prin cui!...
Dar ce zic! Nu sunt eu numai care suferă şi plânge;
N-oi fi singur eu în care doina-mi cugetul va frânge;
Tot ca mine varsă lacrimi, despuiaţi şi nevoiaşi,
Toţi acei ce-n ţara noastră se mândresc a fi răzaşi,
Păstrând, ca o moaşte sfântă, hrisoave, peceţi, urice
Putrezite de vechime şi-n cari cu fală se zice
Că, scăldându-se în sânge, moşii şi strămoşii lor
Au câştigat ca răsplată câte-o brazdă de ogor!...
Tune, fulgere, trăsnească, cu potopul şi pojarul!
Mult mare mi-este mânia! Mi-este mare mult amarul!
HOŢUL I
Eu am auzit, bădiţă, c-adecă şi la munteni
Ar fi răzaşi ca ş-ai noştri, numiţi acolo moşneni...
HOŢUL II
Sunt şi-n Ardeal, măi fârtate; ba şi-n Ţara Ungurească;
Le zice chineji, dar este chiar o breaslă răzăşească.
RĂZAŞUL
Apoi oriunde să fie, tot o soartă, tot un drac!
Tot vecinii mi-i înşeală, tot vecinii mi-i dezbrac;
Vecini de cei cu putere, cu căftane daurite,
Numai fir, numai mătasă, numai cu samur blănite;
Vecini dintr-aceia care, c-o-mbrâncire, c-un cuvânt,
Satul întreg plin de viaţă mi-l prefac într-un mormânt!
Vecini dintre cari acuma, de-i văz în cale-mi, îi spintec,
Şi hohotesc spintecându-i...