string(7) "library" string(8) "document"
87
80
1646
1385
1639
1832
1504
1775
1465
82
1822
1410
1475

Răzvan şi Vidra

20 21 22 23 24 25 26 27 28 29

Ori vom face ca izvorul, când aruncă spuma lui,

Scăpărând argint din undă, pe verdeaţa crângului;

Sau să facem ca securea, când fieru-n copaci loveşte,

Iar copaciul nu se lasă, luptându-se bărbăteşte;

Frunza, securea, izvorul, toate ne cântă cu dor:

Să cântăm şi noi ca frunză, ca secure, ca izvor!

HOŢUL III

Cântecul să fie freamăt, troscot, şoaptâ, toate-ntr-una;

Blând ca sărutarea mumei, crunt şi groaznic ca furtuna!

HOŢUL I

Să cânte Răzaşul dară!

RĂZAŞUL

(oftând) De ce nu, de-aş avea cui,

Ştergându-mi plânsul cu plânsul, cum se scoate cui prin cui!...

Dar ce zic! Nu sunt eu numai care suferă şi plânge;

N-oi fi singur eu în care doina-mi cugetul va frânge;

Tot ca mine varsă lacrimi, despuiaţi şi nevoiaşi,

Toţi acei ce-n ţara noastră se mândresc a fi răzaşi,

Păstrând, ca o moaşte sfântă, hrisoave, peceţi, urice

Putrezite de vechime şi-n cari cu fală se zice

Că, scăldându-se în sânge, moşii şi strămoşii lor

Au câştigat ca răsplată câte-o brazdă de ogor!...

Tune, fulgere, trăsnească, cu potopul şi pojarul!

Mult mare mi-este mânia! Mi-este mare mult amarul!

HOŢUL I

Eu am auzit, bădiţă, c-adecă şi la munteni

Ar fi răzaşi ca ş-ai noştri, numiţi acolo moşneni...

HOŢUL II

Sunt şi-n Ardeal, măi fârtate; ba şi-n Ţara Ungurească;

Le zice chineji, dar este chiar o breaslă răzăşească.

RĂZAŞUL

Apoi oriunde să fie, tot o soartă, tot un drac!

Tot vecinii mi-i înşeală, tot vecinii mi-i dezbrac;

Vecini de cei cu putere, cu căftane daurite,

Numai fir, numai mătasă, numai cu samur blănite;

Vecini dintr-aceia care, c-o-mbrâncire, c-un cuvânt,

Satul întreg plin de viaţă mi-l prefac într-un mormânt!

Vecini dintre cari acuma, de-i văz în cale-mi, îi spintec,

Şi hohotesc spintecându-i...

20 21 22 23 24 25 26 27 28 29