Cetatea Crăciuna, în Țara Vrancei a fost ridicată alături de Soci de domnitorul Valahiei Radu cel Frumos. În 1482 cetatea a fost cucerită de Ștefan cel Mare, care îl învinge pe Basarab al IV-lea cel Tânăr și fortificată pentru a asigura un avanpost în calea incursiunilor turcești. Tîrgul care exista pe lîngă cetate nu a supraviețuit luptelor și distrugerilor care le însoțeau și la sfîrșitul secolului al XV-lea și începutul secolului următor a decăzut pînă la nivelul unui sat.

Odată cu cucerirea cetății Crăciuna, Ștefan cel Mare alipește Moldovei și Țara Vrancei și mută hotarul țării pe rîul Milcov. Din acel moment, Țara Vrancei a ținut de Moldova.

Deocamdată amplasamentul vechii cetăți Crăciuna nu este stabilit cu certitudine, majoritatea arheologilor plasînd-o în apropierea orașului Odobești, unde există un loc numit „la Cetățuie”, despre care unii cronicari și istorici afirmă că aici se afla în trecut Cetatea Crăciuna. În vechile scrieri ale cronicarilor moldoveni, Grigore Ureche, Miron Costin si Dimitrie Cantemir, se amintește de această cetate din vremea domnitorului Ștefan cel Mare, despre care spun că este "o mai sus de Focșani, pe Milcovel".

Recentele investigații arheologice desfășurate la Florești, lîngă Focșani au descoperit o zonă fortificată natural și întărită artificial, despre care se crede ca ar fi vechea cetate medievală Crăciuna. Arheologii consideră că rămășițele cetății sînt înconjurate de sate dispărute, precum Gugești de Moldova, Paraschiveni și Vîlcele, toate atestate din 1464.

Fortăreața este înconjurată de trei șanțuri de apărare, prin care curgea Milcovelul, un afluent al rîului Milcov. De asemenea, la situl de la Florești s-a descoperit și fundația unei biserici medievale, estimată că ar fi fost ridicată pe la 1499. A fost descoperită și ceramică din secolele XIV-XV, cenușă, cărbuni, etc. In jurul cetății s-au găsit obiecte din metal, vîrfuri de săgeți, potcoave, dar și cîteva monede.