Parcul Catedralei

Este situat în inima oraşului, la sud-vest se mărgineşte cu Piaţa Marii Adunări Naţionale. Suprafaţa scuarului este de 9 hectare. În perioada sovietică purta denumirea de Parcul Biruinţei.

În anul 1830 conform proiectului lui Avraam Melnikov a început construcţia complexului Catedralei în stilul clasicismului tîrziu rus, care consta din Catedrala Naşterii Domnului şi unei Clopotniţe mari. În anul 1836 Catedrala şi Clopotniţă au fost sfinţite şi tot atunci a început plantarea parcului. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, Catedrala a avut de suferit în urma bombardamentelor, însă, pînă în anul 1956 a fost complet restaurată.

În decembrie 1962, în timpul nopţii, Clopotniţa a fost aruncată în aer şi demontată, pe locul ei a fost construit un havuz, iar Catedrala a fost transformată într-un centru de expoziţie. Biserica a fost întoarsă credincioşilor, sfinţită diN nou în anul 1996, iar în anul 1998 Clopotniţa a fost restabilită şi a fost reconstruită cupola Catedralei, devenind mai înaltă, însă, încălcînd proporţiile stricte ale concepţiei autorului.

La intrarea în Parcul Catedralei dinspre Piaţa Marii Adunări Naţionale se află Porţile Sfinte, situate strict pe o axă cu Clopotniţă şi Catedrala.

Acest monument al arhitecturii a apărut în anul 1840 şi a fost construit după proiectul arhitectului Luca Zauşkevici, fiind numit Arcul de Triumf. Arcul de la Chișinău a fost construit după un model similar de la Roma şi a fost numit la fel. Acest Arc era destinat pentru un clopot de 400 puduri, turnat din puşti turceşti, împreună cu alte 4 clopote mai mici, chiar în cetatea Izmail şi apoi transportate la Chișinău. Iar acest lucru s-a datorat faptului că cel mai mare clopot al turnului nu încăpea în Clopotniţă. Clopotele au fost turnate de meşterul Vasili Losenko de la Kiev. Astfel, Chişinăul a mai obţinut un monument arhitectural.

Pe timpurile sovietice, Arcul a fost redenumit în Arcul Biruinţei şi pe el au fost cioplite numele eroilor Uniunii Sovietice, care au murit în timpul operaţiunii Iaşi-Chișinău. În prezent nu a mai rămas nici urmă a acestor nume, iar Arcul a început să se numească Porţile Sfinte. Pe Arc a fost instalat un orologiu imens, cumpărat pe timpuri din Austria, care bate la fiecare sfert de oră şi la fiece oră. În prezent, orologiul nu mai funcţionează, ceasul însă merge.

Parcul, care împrejmuieşte complexul Catedralei are un aspect mai somptuos, de paradă chiar faţă de parcul Stefan cel Mare. Partea sa centrală reprezintă un spaţiu deschis şi doar aleile laterale sînt prevăzute pentru vizitatorii, care caută umbră. În parc sînt mulţi arbori şi arbuşti decorativi, iar cei mai mulţi dintre copacii parcului şi-au depăşit centenarul. La fel ca în alte parcuri aici au loc multe manifestări culturale şi sărbători, mai ales bisericeşti, cînd în piaţa din faţa Catedralei se adună mulţimi de credincioşi pentru care Soborul s-a dovedit a fi neîncăpător.

Tot acest ansamblu arhitectural împrejmuit de parc este o nestemată a Chişinăului şi este vizitat de numeroşi turişti şi oaspeţi ai capitalei.

De-a lungul aleilor laterale ale parcului adiacente străzii Bănulescu Bodoni se află terenul de joacă pentru copii şi o zonă special amenajată pentru antrenamente sportive, aici întotdeauna este aglomeraţie. La intrarea în parc se află o cafenea confortabilă. Pe aleea, care duce spre ieşirea din parc spre strada Puşkin sînt cîteva havuzuri, care însă în ultimii ani nu mai funcţionează.

Parcul „Valea Trandafirilor”

În partea de sud-est a Chişinăului, în sectorul Botanica, se întinde un parc mare de 145 de hectare, situat de-a lungul unui defileu adînc prin care curge un pîrîiaş, formînd o cascadă de 3 lacuri. În acest loc a fost anterior pădure, precum şi plantaţii de trandafiri. Pe la sfîrşitul anilor 1960 s-a luat decizia ca această zonă să fie transformată într-un parc amenajat. Au fost întărite şi betonate barajele lacurilor, iazurile au fost curăţate, s-au făcut alei, au fost construite scări. În partea de sus a parcului, adiacentă străzii Trandafirilor, a fost construit Orăşelul Copiilor cu carusel, Roata Dracului şi un amfiteatru mic. Au mai fost construite: Staţia de bărci, un hangar pentru bărcile de canotaj, pe malurile lacurilor s-au deschis cîteva restaurante. În anii 70 ai secolului al XX-lea a început crearea unui Muzeu al Sculpturilor de Grădină, în care erau expuse lucrările meşterilor din diferite ţări ‒ Republica Moldova, Lituania, Armenia, Estonia, Georgia, Tadjikistan, Belarus. Sculpturile acestea înfrumuseţează parcul şi în prezent. La intrarea în parc se afla cinematograful „Iskra” (redenumit apoi „Columna”), care este acum închis. În parc există aproximativ 50 de specii de arbori şi arbuşti.

Acest parc şi Grădina Botanică, situată la ieşirea din oraş este locul preferat de recreere al locuitorilor sectorului Botanica. Cîndva, în parc era o cafenea situată într-un avion scos din uz şi care era un loc foarte popular printre copii întregului Chișinău. Însă acesta a ars. Pe lacul de jos, vizavi de Complexul Jambo, a fost anterior o plaja, care în prezent s-a golit, pentru că toate lacurile parcului sînt puternic poluate şi de mulţi ani nu au mai fost curăţate de vegetaţie şi nămol. Cu toate acestea, pe lacul de sus, mai puteţi face încă o plimbare cu barca sau bicicleta de apă. Destul de rar pot fi văzuţi pescarii, care altă dată erau mult mai mulţi. În parc au loc curse de atletism dar şi antrenamentele sportive ale studenţilor Colegiului de Educaţie Fizică, situat în apropiere.

Parcul nu este foarte îngrijit, caruselul s-a învechit, iar Roata Dracului pur şi simplu prezintă pericol pentru viaţă din cauza uzurii. Cîteva concluzii finale pentru a încheia acest eseu: trebuie să spunem, că acest parc trece printr-o perioadă nu foarte favorabilă.

Parcul Rîşcani-Ciocana

La graniţa dintre două sectoare ale Chişinăului Ciocana şi Rîşcani se întinde un parc, fondat în anul 1970, format în baza unui masiv de pădure natural. Pe timpurile sovietice parcul purta numele de Boris Glavan. Suprafaţa totală a parcului constituie 32 de hectare. Parcul este despărţit în două părţi de strada Aleco Russo care îl intersectează. În ambele părţi ale parcului sînt lacuri mari, unele dintre cele mai mari după cel de la Valea Morilor. Parcul este situat de-a lungul străzii Dimo din sectorul Rîşcani şi strada Sadoveanu de la Ciocana.

Este locul preferat de odihnă al locuitorilor a două sectoare ale Chişinăului şi unul dintre cele mai vizitate parcuri ale capitalei. Parcul prezintă interes şi pentru că în partea sa de sus la Ciocana sînt în general copaci foioşi, în timp ce în partea sa de jos, dinspre Rîşcani, în mare parte predomină pădurea de pini, plantată la fondarea parcului.

Parcul este foarte pitoresc în orice anotimp al anului, în special primăvara şi toamna tîrziu. De pe terenurile cele mai înalte se deschide o panoramă excelentă a oraşului. Mult mai îngrijită arată acea parte a parcului, care e situată în dreapta străzii A. L. Russo, dacă priviţi înspre Ciocana. Aici sînt amenajate locuri de odihnă, este un amfiteatru şi un Orăşel pentru copii, o Staţie de bărci şi o plajă cu nisip. Partea stîngă a parcului este lăsată în paragină şi aminteşte mai mult o pădure. Anume această parte a parcului este plină cu gunoaie. Lacurile din ambele părţi ale parcului sînt puternic poluate şi este interzis scăldatul, pentru că nu au fost curăţate de mult timp. Însă şi aici putem întîlni pescari. În iernile reci pe lacuri se fac patinoare improvizate, iar pe aleile abrupte ale parcului copii au parte de un săniuş pe cinste.

Parcul „La Izvor”

Este adiacent străzii Calea Ieşilor şi este situat în sectorul Buiucani al Chişinăului. Pe timpurile sovietice se numea Parcul Prieteniei Popoarelor. A fost fondat în anul 1972 şi si-a primit forma definitivă la începutul anilor '80. Constă din mai multe lacuri unite cu canale. O particularitate distinctă, interesantă a parcului este Insula Poveştilor, situată pe cel mai mare lac, unde în trecut era carusel şi numeroase alte atracţii pentru copii. Spre insulă duce un pod pitoresc, iar de cealaltă parte era un debarcader pentru bărci de la care se putea, de asemenea, ajunge cu barca pe insulă...

În adîncul parcului se află frumoasa clădirea a restaurantului „La izvor”, în prezent însă restaurantul nu funcţionează. O altă particularitate a parcului este podul suspendat, care este o continuare a aleii centrale a parcului, podul însă de mulţi ani este avariat, acest lucru îl aflăm din inscripţia de pe panoul de la intrarea în el.
Parcul este foarte frumos şi pitoresc în orice anotimp al anului şi este activ vizitat de către locuitorii acestei părţi a oraşului. În parc sînt multe alei frumoase cu castani, pot fi văzute crînguri de mesteceni şi plopi tremurători, deasupra malului lacului sălciile plîngătoare îşi apleacă crengile pînă la apă. Pe mal putem întîlni cîteodată pescari.

În parc sînt amenajate mai multe terenuri: pentru picnic, un teren de joacă nou pentru copii şi unul pentru antrenamente. Mai sînt două plaje mari cu nisip proaspăt. Însă sînt puţine puncte comerciale, lipsesc punctele de alimentaţie. La intrarea în parcul „La Izvor” dinspre strada Calea Ieşilor puteţi bea din apa cunoscutului izvor „Elena”, de la care a şi provenit denumirea parcului. În parc este şi un havuz care se numea Havuzul Prieteniei, care, de altfel, nu funcţionează.

Trebuie să vă spunem, că acest parc spre deosebire de marea majoritate a parcurilor arată, totuşi, mult mai îngrijit şi sînt vizibile lucrările de amenajare efectuate, deşi, probabil, e prea devreme să vorbim de reanimarea sa definitivă
 

Parcul de la Poşta Veche

În sectorul Poşta Veche în apropierea fostului cinematograf „A. Tkacenko” se află un parc mic (de aproximativ 5 ha), parcul purtînd şi el acelaşi nume. Cu tot cu scuarul pitoresc din faţa clădirii cinematografului, care în prezent nu funcţionează a fost loc de odihnă pentru locuitorii acestui sector. Spre parc duce o porţiune a unei străzi vechi, pavată cu piatră. În prezent parcul practic este în delăsare, deşi a apărut şi aici ca şi în celelalte parcuri din oraş un nou teren de joacă pentru copii, iar pe aleile sale pot fi totuşi întîlniţi, deşi rar, vizitatori.

Este vizibil faptul, că parcul nu este îngrijit practic deloc şi arată părăsit şi părăginit. Cu toate acestea, parcul este frumos în felul său şi cu siguranţă e preferat de localnici. Noi, din păcate, nu am reuşit să găsim mai multe informaţii despre acest parc şi despre data fondării sale. Cu toate acestea, ne dorim sa-l puteţi vedea în pozele noastre.

Parcul „Alunel”

În partea de vest a oraşului, în sectorul Buiucani, neajungînd cîteva cartiere pînă la parcul „La Izvor” se află un parc nu foarte mare (de 11 hectare) ‒ parcul „Alunel” (fostul parc Kuibîşev). Parcul a fost fondat la începutul anilor '60 ai secolului al XX-lea pe locul unui cimitir evreiesc, o parte a căruia a fost pur şi simplu demolată, iar o parte dintre rămăşiţele pămînteşti au fost mutate în noul cimitir, situat mai sus de parc. În una dintre fotografiile prezentate în albumul nostru foto veţi putea vedea rămăşiţe ale mormintelor vechi din apropierea Monumentului victimelor cunoscutului pogrom din anul 1903.

Nu departe de acest parc se află Dendrariul chişinăuian, mai departe se întinde parcul „Valea Morilor”, astfel putem spune, că partea de sud-vest a oraşului are un potenţial de parcuri impunător, mai ales avînd în vedere şi parcul „Mihai Eminescu” din partea de sus a sectorului Buiucani.

Anterior, în centrul parcului se află un havuz mare, acum însă e un teren gol. În adîncul parcului găsim o estradă de vară pentru 150 de locuri, unde se pare, nu s-au mai desfăşurat nici un fel de evenimente. Stă singuratică căsuţa cu acoperişul ascuţit, care era cîndva parte a unui complex de divertisment. Într-un colţ al parcului se află o cafenea.

Şi, deşi parcul arată neîngrijit şi abandonat, totuşi plimbarea prin el îţi face plăcere, mai ales printre copacii giganţi din centrul parcului şi pe aleile laterale şerpuitoare. În parc sînt puţini vizitatori, ceea ce-l face să arate părăsit şi părăginit. Cu toate acestea şi aici este un nou teren de joacă, care înviorează un pic peisajul general.

Dacă e să rezumăm rezultatele acestei plimbări scurte fără voie, prin cele şapte parcuri din Chișinău, dorim totuşi să menţionăm că în afară de două parcuri centrale Ştefan cel Mare şi parcul Catedralei, starea tuturor celorlalte parcuri lasă de dorit. Bucură, desigur, faptul, că în două dintre cele mai mari parcuri „Valea Morilor” şi „La Izvor” au loc lucrări de restaurare ale acestor oaze de odihnă pentru chişinăuieni, dar chiar şi acolo aceste eforturi ar putea fi mult mai complexe şi, cel mai important, pe cît e posibil urgentate, pentru ca locuitorii capitalei să-şi poată organiza odihna în condiţii mult mai civilizate. În mod special acest lucru se referă la starea lacurilor din aceste parcuri, acolo unde acestea sînt. Căci pentru moment nu există în raza oraşului nici un lac, unde ne-am putea scălda fără pericol pentru sănătate.

Sperăm că discuţia noastră despre parcurile din Chișinău nu s-a sfîrşit şi că vom reveni la ea, sperăm cu noutăţi mai inspirate.

Parcurile Chişinăului - Album foto