Parcul și conacul Pavlovca sînt situate la aproximativ 2 km de satul Larga (fondat în anul 1429, 5062 locuitori), raionul Briceni. Proprietarul acestor pămînturi, Crupenschi Pavel, om de stat proeminent, conducător al ţinutului Hotin, senator al Guberniei Basarabia a pus temeliile conacului şi a plantat parcul în anul 1900.

Pe plan teritoriul parcului are forma unui dreptunghi, situat de-a curmezişul unei vîlcele destul de largi. Pe fundul acesteia curge un pîrîu care formează în parc un lac, suprafaţa apei măsurînd 2,7 ha.

O parte a parcului de la frontiera de vest pînă la lac, cu suprafaţa de 9,3 ha, ocupă panta domoală cu expunere estică, avînd soluri fertile. Relieful celeilalte părţi a parcului, de după lac, e mai puternic pronunțat și reprezintă o pantă mai înaltă, iar pe alocuri mai abruptă, cu expunere vestică.

Potrivit spuselor celor mai vîrstnici locuitori, plantarea parcului a început în anul 1900, cînd a fost construit conacul și a fost sădită vegetaţia din jumătatea de vest a parcului, pînă la iaz. În anii următori pe pîrîu a fost construit barajul, iar în anul 1908, după ce s-a format lacul, au fost sădite plantele. Autorul acestui proiect interesant și a parcului, care s-a păstrat relativ bine, nu a putut fi identificat.

Conform planificării acestuia, compozițiilor din plante și bogăției colecţiei dendrologice Parcul din Pavlovca reprezintă un mare interes și cedează primatul, în acest sens, doar Parcului Ţaul.

Din cartea lui P. Leontiev „Parcurile Moldovei".

Parcul a fost luat sub protecția statului şi se află sub jurisdicţia Primăriei comunei Larga, însă toate măsurile de protecţie sînt realizate doar de către angajații Inspectoratului Ecologic de Stat.

Suprafața totală a parcului constituie 15,8 ha ‒ partea de la conac pînă la malul lacului măsoară 9,3 ha, iar cea de după lac ‒ 6,5 ha. Spre deosebire de multe alte parcuri din Moldova, cel de la Pavlovca şi-a păstrat întreg teritoriul și aproape că nu a fost defrişat. În prezent, în clădirile conacului este situat Spitalul de Psihiatrie și Narcologie. Clădirea centrală a conacului este într-o stare relativ bună, însă din cauza construcţiilor auxiliare, aspectul conacului a fost schimbat în mod semnificativ.

Către parc și conac duce un drum de ţară destul de bun, pe ambele părți ale căruia cresc copaci înalți, același lucru se referă şi la aleea de la intrare. În primul rînd, de la intrarea pe teritoriul conacului se deschide vederea spre poiana centrală a parcului, care fiind circulară e mărginită de copaci bătrîni înalţi: de foioase și conifere. În colțul din dreapta al poienei, în apropiere de conac, se află un grup de copaci. Tot aici este situat un bolovan calcaros masiv, care a fost numit „Stînca". Bolovani de acelaşi fel, mai mici, însă se întîlnesc în adâncul parcului.

În apropiere de clădirea conacului se află cîteva construcţii auxiliare, însă printre ele sînt clădiri construite mai tîrziu.

Parcul începe imediat după conac, spre el duc cîteva alei, care la rîndul lor se ramifică mai departe pentru a se uni din nou pe aleea situată de-a lungul malului lacului.

În prezent doar 2-3 alei au fost curăţate destul de bine și au o perspectivă transversală, majoritatea aleilor mici au fost împădurite puternic de arbuști, aşa încît pot fi distinse cu greu. Aleea din preajma lacului, este şi ea pe alocuri puternic împădurită, dar şi de-a lungul malului iazului s-au îndesit, rău de tot, arbuştii şi doar din afara teritoriului parcului putem vederea lacul în întregime.

Lacul e într-o stare de delăsare completă, pe alocuri este plin cu alge, acestea acoperind pînă la sfîrșitul verii toată suprafața apei. Cu toate acestea, anume de pe malul acestui lac se deschid cele mai spectaculoase vederi. Din păcate, nu am reușit să vizităm partea de după lac a parcului, dar vom umple cu siguranță acest gol și ne vom completa albumul foto cu fotografiile acestuia.

Dăm din nou un citat din cartea lui P. Leontiev:

Dinspre сlădirea conacului se deschide cea mai interesantă şi mai îndepărtată perspectivă din parc spre est. Vegetaţia care o împrejmuieşte se extinde în clinuri de la clădire înspre lac și constă din: mesteceni, brazi argintii și alte specii cu o coroană relativ deschisă. Pe partea opusă a lacului perspectiva se închide în cerc cu plantații de parc şi pădurea de conifere întunecate, precum şi cu o construcție arhitecturală, situată pe osia acesteia ‒ turnul de pază din piatră, care a fost distrus în timpul războiului. Molizii, plantaţi pe raza perimetrului, s-au combinat cu succes cu forma acestuia aţintită spre înălţimi. Din partea turnului sau de pe malul lacului se vede bine clădirea conacului cu turnul, cu cele două verande: vitrată și deschisă, întreţesute cu viță de vie. Amplasarea în clini a grupurilor ce împrejmuiesc parcul (perspectivă liniară) și diferența culorilor coroanelor grupurilor de plante din prim-plan și de pe fundal (perspectivă aeriană), creează iluzia de mărire sau micşorare a spațiului, în funcție de locul, unde se află privitorul: lîngă clădirea conacului sau undeva după lac. Un rol important în micşorarea şi mărirea perspectivelor o are, de asemenea, relieful: panta domoală care coboară spre lac, ceea ce face ca suprafața lacului, aproape invizibilă dinspre clădire, dimpotrivă, să facă parte, pe deplin, din compoziție, atunci când este privită de la marginea masivului parcului forestier (fig. 24).

Celelalte perspective dinspre clădirea conacului sînt mult mai scurte. Acestea sînt închise de anumiţi copaci, care ies în evidenţă pe fundalul plantaţiilor cu coroane ba mai deschise, ba mai închise: arţarul argintiu, plopul alb, mesteacănul, pinul negru, molidul ş.a.

Atunci cînd urmăm cărările parcului putem vedea, de asemenea, peisajele spațiilor deschise și ale lizierelor acestuia. În parc este numai o poiană, dar configurația ei şerpuitoare și grupurile de arbori lemnoşi de diferite dimensiuni plantaţi pe ea, formează o serie de loturi care compoziţional sînt distincte. Într-o mare măsură acest fapt se datorează planificării drumurilor, care sînt situate de-a lungul lizierelor sau care întretaie poienile în locurile cu o distanță minimă între plantaţii. Pentru decorul lizierelor au fost folosiţi arbori și arbuști, care diferă după anumite caracteristici de principalele plantaţii. În baza particularităţilor culorilor coroanei: arțarul argintiu, sălcioara (măslinul sălbatic), teiul argintiu, plopul alb ‒ soiuri de copaci cu coroanele deschise la culoare; stejarul nordic ‒ cu frunziș lucios, verde-închis; paltinul de munte, coniferele. După structura coroanelor: roşcovarul ajurat şi nucul cenuşiu. După decorativitate în perioada de înflorire: porumbarul, castanul porcesc, soiurile de scoruşi, mălinul, mărul siberian.

Planul parcului din satul Pavlovca (din cartea lui P. Leontiev „Parcurile Moldovei"

I ‒ conacul, III ‒bazinul, III ‒ „Stînca", IV ‒ foişoare, platforme de observaţie, V – turn de pază (distrus);

1 ‒ mesteacănul argintiu; 2 ‒ roşcovarul, 3 ‒ stejarul nordic, 4 ‒molidul, 5 ‒ molidul lui Engelmann, 6 ‒ molidul înţepător, 7 ‒ molidul argintiu înţepător, 8 ‒ molidul albastru ghimpos, 9 ‒ salcia albă, 10 ‒ paltinul argintiu, 11 ‒ paltinul de munte, 12 ‒ călinul, 13 ‒teiul caucazian, 14 ‒ teiul argintiu, 15 ‒ sălcioara (măslinul sălbatic), 16 ‒ nucul comun, 17 ‒ nucul cenuşiu, 18 ‒ nucul negru, 19 ‒ plopul tremurător, 20 ‒ duglasul, 21 ‒ păducelul, 22 ‒ scoruşul de munte (scoruşul păsăresc), 23 ‒scoruşul suedez, 24 ‒ pinul de pădure, 25 ‒ pinul negru, 26 ‒ zâmbrul, 27 ‒ plopul balsamifer, 28 ‒ plopul alb, 29 ‒ mălinul, 30 ‒ frasinul american.

Fotografiile pe care le ataşăm au fost făcute în diferite momente ale anului şi zilei, pe viitor sperăm să extindem considerabil acest album foto.

Din partea noastră am adăuga că acest parc şi conacul sînt o atracție turistică interesantă, deoarece satul Larga abundă în obiective turistice, în special, prezintă interes biserica din lemn, care e unică în felul ei. Despre acesta sperăm să vă povestim în detalii într-una din următoarele noastre călătorii. Aşadar, rămînem în speranţa să ne revedem cît mai curînd.

Parcul Conacului Pavlovca, Briceni. Supliment la publicaţie

Așa cum v-am promis anterior, am vizitat partea de după lac a parcului și ţinem să vă împărtăşim din impresiile noastre, demonstrîndu-vă fotografiile realizate.

Dar, mai întîi trebuie să precizăm cîte ceva. Acest lucru se referă atît la lac, cît şi la parc. De fapt, parcul este format din 3 parţi: prima se află la intrarea în conac şi are o alee centrală mare, cu rînduri și grupuri de copaci plantaţi, în general, conifere. După clădirea conacului, se află cea de-a doua parte a parcului, din preajma malului lacului. Şi, în sfîrşit, după iaz se află partea cea mai înaltă a parcului, amplasată pe o pantă abruptă. Această pantă protejează parcul de vînturi. În plus, aici a fost cîndva un turn de observație, care oferea o privire de ansamblu asupra întregului parc și conac. Din păcate, acesta fost distrus în timpul războiului. De asemenea, aici erau foişoare pentru odihnă.

Lacul în sine este un zăgaz pe un rîu mic – Colanjur, care odată ce iese din iazul de la Pavlovca, se varsă curînd în rîului Larga, despre care v-am povestit deja. Sus de iazul din Pavlovca, pe acest rîu, se află încă cîteva baraje.

Acum o să vă povestim cîte ceva despre partea de după lac a parcului. Aceasta poate fi traversată doar de-a lungul părţii centrale, prin preajma aleii de lîngă mal, iar cu cît mai sus înaintăm pe pantă, cu atît mai puţin accesibilă este, deoarece e puternic împădurită, astfel n-am reuşit să ne ridicăm pînă la graniţa de sus a acestei părţi a parcului. Așa că nu vom reuşi să vă arătam rămăşiţele turnului și foişoarele din parc. Aici au fost plantaţi, cu precădere, arţari de diverse tipuri, printre aceştia, întîlnindu-se adevăraţi copaci giganţi. De asemenea, sînt aici şi cîţiva pini mari, un plop alb care se înalţă chiar la capătul de sus al aleii, precum şi alţi copaci.

Am observat că cu cît mai sus pe pantă sînt situaţi copacii, cu atît mai puternic sînt încovoiaţi şi cu atît mai mult se îndoaie paralel cu malul lacului, adică dinspre nord spre sud. Cel mai probabil acest lucru se datorează influenței vînturilor nordice puternice.

Lacul propriu-zis este tot mai tare împînzit de stuf şi papură şi dacă prin iaz nu ar fi trecut apele curgătoare, s-ar fi transformat demult într-o mlaștină. Starea părţii de după lac a parcului este, de asemenea, una nesatisfăcătoare, în special, în părţile sale de mijloc și de sus, adică, de fapt, această parte a parcului este complet abandonată.

Ultima noastră vizită în acest parc am întreprins-o în luna mai 2015. Anexăm un mic album de fotografii, realizate atunci.

Parcul conacului Pavlovca, Briceni - album foto