Rîul Cubolta izvorăşte în apropierea satului Lipnic, raionul Ocnița şi îşi încheie curgerea în preajma satului Putineşti, raionul Floreşti, unde se varsă în rîul Răut, fiind afluentul de stînga al acestuia.

Lungimea rîului e de 101 km, conform altor date – 92 км.

Suprafaţa bazinului rîului – 943 км².

Se întîlnesc praguri deversoare cu înălţimea de 95 м.

Debitul maxim ‒ 57,4 m³/sec. a fost observat în anul 1969, minim ‒ 1,37 m³/sec. ‒ în anul 1991.

În Cubolta se varsă 107 afluenţi, dintre care doar 3 ‒ Valea Curechilor, Ciorăria și Cogan ‒ depășesc o lungime de 10 km. Lungimea totală a afluenţilor este de 424 km.

Lățimea rîului este de 1,5-18 m, adîncimea ‒ 0,4-1,3 m, debitul apei – 0,2-1,1 m/s.

Pe Cubolta au fost construite 3 lacuri de acumulare mari în apropierea satelor Maramonovca, Cubolta și Putineşti și cîteva zeci mici, în special în satele situate pe malul rîului.

Cubolta este un rîu de cîmpie, care curge, în general, pe o suprafaţă plană deluroasă, trecînd prin 5 raioane ‒ Ocnița, Dondușeni, Drochia, Sîngerei și Florești. Din cele mai vechi timpuri, de-a lungul rîului s-au construit cîteva zeci de sate, pentru care apele Cuboltei pot fi numite artere ele vieţii. Probabil, acesta este unul dintre rîurile malurile căruia sînt cele mai populate de pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepția Nistrului, Prutului și Răutului. Doar în partea cea mai de sus a rîului sînt plantații forestiere, mai departe pe tot cursul rîul va trece doar printre cîmpuri cultivate. Cea mai mare parte a rîului se află în raionul Drochia.

Vom încerca să vă împărtăşim în continuare pe scurt impresiile noastre de călătorie de-a lungul Cuboltei și vom începe povestea cu satul Plop din raionul Dondușeni. Anume în satul Plop ne aștepta cea mai mare surpriza. Examinînd celebrele izvoare, situate de-a lungul coastei rîului Cubolta (căruia ne-am propus să-i dedicăm o publicație aparte), l-am întîlnit pe inspectorul Departamentului Protecţia Mediului Înconjurător din cadrul Ministerului Mediului din Republica Moldova şi am purtat o discuţie cu dlui. În urma acestei conversații am aflat, că în prezent rîul Cubolta izvorăşte, de fapt, din împrejurimile satului Plop, pentru că partea superioară a rîului de la izvorul din Lipníc, în urma unei secete severe din anii ’90 ai secolului al XX-lea a secat, iar albia rîului de la Lipnic pînă la Plop deja de 15 ani este pustiită. Este posibil, ca anume acesta să fie motivul pentru care în diverse surse apar diferențe în ceea ce priveşte estimarea lungimii Cuboltei.

Am plecat din satul Plop în sus pe cursul rîului Cubolta şi ne-am convins că la aproximativ o jumătate de kilometru de satul Cubolta, rîul izvorăşte într-adevăr din izvoarele locale și de la un mic afluent. Iar deja în acest sat este alimentat şi de numeroasele izvoare de aici, amplificîndu-şi astfel puterea. Din păcate, anume în acest sat apele Cuboltei sînt cel mai mult poluate, treptat curăţindu-se pe cursul inferior. Acelaşi inspector al mediului ne-a explicat, că rîul trece prin acumulările de bălegar, rămase de la un complex de creştere a vitelor, care în prezent nu mai funcționează. Din conversațiile cu locuitorii am aflat, de asemenea, că în sat sînt întreprinse în mod regulat măsuri de salubrizare a malurilor Cuboltei, acestea sînt curăţate de gunoaie și depuneri, în general, cu efortul elevilor școlii din localitate. Ne-am potolit setea cu apa minunată a unuia dintre izvoarele satului Plop și am plecat din sat.

Mai departe ne-am croit traseul de-a lungul malului Cuboltei prin pitoreasca vale dintre satele Plop și Maramonovca. Aici rîul are numeroase curburi printre ierburile mănoase și arbuştii deşi de rogoz. Peisajele din jur sînt cu adevărat fascinante, vrăjindu-vă cu desăvîrşire privirile, în timp ce în jur domneşte liniștea şi pacea. Această vale reprezintă o zonă de mlaştină moderată, de aceea cîmpurile ţăranilor se află la o oarecare distanţă de rîu, fiind situate pe pantele domoale. Abundența vegetației și păsărilor din aceste locuri este pur și simplu uimitoare. După aproximativ 2-3 km am ajuns în partea de sus a unui lac de acumulare imens, lungimea totală a căruia constituie aproximativ 5 km. Ne-am continuat drumul déjà de-a lungul malului acestui minunat bazin acvatic, care e înconjurat de jur împrejur cu pajiști și cîmpuri. Ba ici, ba colo am întîlnit turme de vaci. Aceste locuri sînt o adevărată rezervaţie, numai ce păsări poţi întîlni aici: şi berze, și stîrci, în general, de cei mari şi gri, iar în apropiere de sat pe suprafața lacului de acumulare înoată sute (!) de lebede albe. Lebedele, păsări atît de mîndre şi frumoase, este puțin probabil să mai reuşiţi să le întîlniţi altundeva în Republica Moldova într-un număr atît de mare. Trebuie să menţionăm că partea de sus și de mijloc a lacului de acumulare Maramonovca sînt curate, în schimb în sat acesta este plin de vegetație și stuf. Din discuțiile cu localnicii, am aflat că de mai mult de 30 de ani lacul nu a fost curățat și continuă să fie distrus, s-a mîlit puternic, iar adîncimea lui arareori depăşeşte 1 metru, deși în trecut ajungea la 6 metri adîncime.

Apoi am urcat cu maşina pe barajul lacului de acumulare, de unde am văzut clădirea abandonată a primei hidrocentrale din Republica Moldova, construită în anul 1950. În anii ’80 ai secolului al XX-lea a fost construit din nou zăgazul lacului de acumulare, la fel și pe alte lacuri de acumulare ale Cuboltei ‒ din satele Cubolta şi Putineşti. Suprafața totală a lacului de acumulare din Maramonovca depășește 100 de hectare. Din discuțiile cu localnicii, am aflat că ceva mai devreme apa din lacul de acumulare era deversată prin ecluzele inferioare, ceea ce nu-i permitea să se devină stătătoare și o ajuta să se curețe de la sine. Acum, atît în Maramonovca, cît şi în satul Cubolta lacurile de acumulare degradează, s-au mîlit puternic și s-au înmulţit buruienile. Practic, toți oamenii pe care i-am întîlnit, ne-au rugat să scriem neapărat despre aceste probleme.

Mai jos pe cursul Cuboltei este situat satul Mîndîc din raionul Drochia, iar între Maramonovca și Mîndîc se află încă un lac de acumulare, pe care noi, din păcate, încă nu l-am vizitat. Am ţinut să-l menţionăm aici pentru că inspectorul mediului de la Plop ne-a povestit că anume acesta este cel mai poluat și mai părăginit.

După Mîndîc am trecut prin satele Şuri, Chetrosu, Gribova, unde am făcut fotografii ale porţiunilor rîului și podurilor peste el. Iar apoi am intrat în satul Moara de Piatră, de asemenea, din raionul Drochia. Rîul Cubolta este aici deosebit de frumos. Am fotografiat aici podurile, un mic baraj al unui lac de acumulare, la fel, destul de părăginit, precum și clădirea unei mori de apă vechi (data construcției 1968), care în prezent nu funcționează.

Iar apoi ne-am îndreptat spre raionul Sîngerei, unde în satul Cubolta am făcut o plimbare de-a lungul unui lac de acumulare mare și foarte neîngrijit. Aici ne-a observat imediat unul dintre cei mai vechi locuitori ai satului și ne-a povestit o mulțime de lucruri interesante și triste în același timp. Se pare că lacul de acumulare de la Cubolta a fost conceput ca o zona mare de recreere, în special, pentru locuitorii oraşului Bălți. Aici erau Stații cu bărci, carusel, turnuri pentru sărituri în apă, o rețea de punte pentru alimentare. În zilele de sărbătoare şi de odihnă aici se adunau orășenii şi locuitorii satelor din apropiere, pentru a se odihni, a pescui, a se scălda. Este evident, că pentru sat acest lucru era profitabil. Mai pe scurt, cîndva aici clocotea viața. Acum lacul de acumulare este părăginit cu desăvîrşire, este plin cu buruieni, s-a mîlit. Din cei 6 metri adîncime nu a rămas nici măcar jumătate de metru, iar pe alocuri adîncimea lacului este de doar cîţiva zeci de centimetri. Pește aproape că nu a mai rămas în el, dar nici apă. Am plecat întristaţi din satul Cubolta și ne-am îndreptat spre punctul final al traseului nostru ‒ satul Putineşti, raionul Floreşti.

În satul Putineşti se află, de asemenea, un lac de acumulare, dar un pic mai mic decît cel de la Cubolta și, desigur, ca cel de la Maramonovca. Primul lucru pe care l-am observat – aici, pe apa lacului plutesc la fel lebede albe. Nu sute, ca în Maramonovca, dar cîteva zeci tot am numărat noi. Lacul de acumulare de aici se află într-o stare mai bună decît primele două. Iar acest lucru se datorează mai curînd faptului, că deversarea are loc prin 2 ecluze ‒ una de la suprafața apei, iar cealaltă subterană, situată aproape de fund. Cu aceasta se alimenta cîndva moara de apă veche, ruinele căreia le-am văzut în colțul barajului. Această construcţie are mai mult de 150-200 de ani, deşi localnicii au încercat să ne convingă că mult mai mult, cică ar fi avînd aproape 500 de ani. Localnicii făceau acest lucru, probabil, din exces de patriotism. Ruinele sînt într-adevăr foarte pitoreşti, însă cel mai important lucru este faptul că o parte din apa din lacul de acumulare trece pe sub clădirea fostei mori și se îndreaptă spre Răut. Astfel, în curgerea ei apa, ieşind din lacul de acumulare de la Putineşti bifurcă rîul Cubolta, acesta formînd două braţe, care se varsă în Răut. Veţi putea vedea acest lucru în fotografii şi pe harta Google.

Locurile pe aici sînt, de asemenea, uimitoare. Mai jos de rezervorul barajului se întinde o pajiște în floare, care este traversată de braţele Cuboltei și Răutului, formînd un peisaj nespus de pitoresc. Astfel s-a încheiat călătoria noastră de-a lungul rîului Cubolta, unui rîu nu foarte mare din nord, pe malurile căruia s-au aşezat cu traiul din cele mai vechi timpuri oamenii, care continuă şi astăzi să-şi lege toate speranțele de aceste pămînturi.

Cunoaştem cu toţii problema cu apa în Moldova, care nu este unica problemă cu care se confruntă ţara, pe lîngă aceasta sînt multe, care aşteaptă să fie soluţionate, printre acestea se numără cele ale drumurilor, gropilor de gunoi, confuziilor politice, corupției, sărăciei, emigrării etc. Apa însă este problema principală, problema supraviețuirii țării și a poporului acesteia. Ne lipsesc atît de multe lucruri ‒ minte, voință, bani, dar fără apă, această țară pur și simplu nu va putea exista și vom continua să pierdem recoltele din cauza secetelor și inundațiilor, iar cetățenii țării se vor vedea nevoiţi să-şi caute fericirea departe de hotarele ei.

Am citit o mulțime de materiale despre rîul Cubolta, vorbim aici şi despre referinţele informative istorice și geografice, precum și despre rapoartele cu privire la activitatea organizației pentru salvarea bazinului Cuboltei și multe altele. Dar nici unul dintre aceste materiale nu ne-a ridicat moralul, nu ne-a făcut mai optimişti nici cît e negru sub unghie și nici într-unul nu am văzut soluții reale de ieşire din criza cu apa. Căci chiar dacă toţi ca unul dintre locuitorii satelor din preajma rîului se vor uni și vor începe să strîngă gunoiul de pe malurile rîului, nici chiar atunci nu se va schimba nimic, pînă cînd nu va interveni statul, investitorii, pînă cînd vor fi investite sume considerabile de bani, pînă cînd nu se va manifesta voinţa politică și civică, voinţa întru salvarea țării și poporului.

Cît de trist ne este, uneori, după călătoriile moldoveneşti.

Rîul Cubolta de la satul Plop pînă la Putineşti - album foto