Acest material este un supliment la publicaţia despre rîul Nistru.

Nistrul pe cursul său inferior trece prin așa-numitul Platou al Nistrului de Jos, o suprafață perfect plană, diferenţele de nivel, aici, fiind minime. Anume astfel se explică meandrele specifice ale cursului sau pînă la confluența cu estuarul Nistrului, în regiunea Odesa a Ucrainei. Tot de acest lucru, precum şi de caracterul lutos al solurilor locale este legată schimbarea repetată a albiei sale. Un exemplu concludent în acest sens este albia veche a Nistrului (braţul mort).

La sfîrșitul secolului al XVIII-lea, aproximativ între anii 1780-1785, lîngă satul Cioburciu (Ciobruci), Nistrul a format un braţ larg, numit Turunciuc. Acest braţ se ramifica de la meandrul rîului Nistru sub un unghi drept și ia mai mult de jumătate din debitul său de apă (60%). Mai departe rîurile Turunciuc și Nistru se despart ‒ Nistrul continuă să curgă înspre sud-est, făcînd bucle late și schimbîndu-şi permanent direcția, aceasta fiind cînd meridională, cînd latitudinală și viceversa, iar rîul Turunciuc curge spre est. La scurt timp după bifurcare, cele două albii formează o insulă pitorească, împădurită numită, de asemenea, Turunciuc. Dar, în preajma satului Hlinaia, rîul Turunciuc coteşte deja spre sud fără să-şi mai schimbe direcţia de curgere pînă la confluenţa cu Nistrul în apropiere de orașul ucrainean Beleaevo din regiunea Odesa. Lungimea rîului Turunciuc e de aproximativ 60 km, lățimea ‒ 30 de metri și doar atunci cînd îşi schimba direcția, la meandre, se măreşte pînă la 50-60 de metri. Adîncimea medie a rîului Turunciuc e de 6 metri.

Chiar de la izvoarele sale, rîul Turunciuc curge învolburat peste bolovanii de granit și resturile barajului de beton, construit la începutul anilor '50, date fiind necesităţile de construcţie ale Centralei Hidroelectrice moldoveneşti şi a lacului de acumulare Cuciurgan. Este o priveliște foarte frumoasă și impresionantă şi deloc caracteristică rîurilor de șes. Auzi vuietul permanent al apei, lovindu-se de praguri, stînd pe mal, dar şi apa înspumată, jucînd la soare. Nu e de mirare că anume aici se desfăşoară cantonamentele canoiştilor şi sînt întotdeauna destui pescari de-a lungul întregului rîu Turunciuc, pînă la granița cu Ucraina, în apropiere de satul Nezavertailovca.

Am mers pe jos şi cu maşina de-a lungul malului stîng al rîului Turunciuc pînă la frontieră, lăsînd în urmă satele ‒ Cioburciu, Crasnoe, Hlinaia, Nezavertailovca. Malurile rîului Turunciuc sînt destul de abrupte, dar nu depășesc înălțimea de 7-10 metri, fiind alcătuite din soluri argiloase afînate. De-a lungul întregului rîu este construit barajul de protecţie contra apelor. Malul stîng este plin de vegetație, aici cresc arbori şi arbuşti iubitori de apă, tipici pentru luncile inundabile ‒ sălcii, arini, plopi. Curgerea rîului Turunciuc este vertiginoasă şi rapidă la izvor, încetinindu-se considerabil apoi, iar uneori se creează impresia, că rîul nu curge.

Pe tot parcursul său rîul Turunciuc alimentează cîteva iazuri și un lac de acumulare ‒ cel de la Cuciurgan. Însă, ca urmare a reducerii nivelului său cu aproximativ 3 metri în ultimii ani, în prezent legătură naturală a rîului Turunciuc cu lacul de acumulare s-a întrerupt practic, apa din el este pompată în lacul de acumulare de la Cuciurgan cu ajutorul pompelor. Dar despre acest lucru vă vom povesti în publicația noastră despre lacul de acumulare.

În ce priveşte propriile noastre impresii, trebuie să menţionăm, că călătoria de-a lungul rîului Turunciuc ne-a făcut cu adevărat plăcere, sînt nişte locuri de o frumuseţe uimitoare şi o linişte odihnitoare. Rîul este destul de curat, pe malurile sale sînt multe locuri, unde te poţi odihni, bronza, pescui, scălda bine. De aceea, chiar și în timpul săptămînii, pe aici sînt mulţi turişti. Sperăm, că fotografiile și fragmentele video scurte prezentate vă vor ajuta să vă creaţi o impresie despre aceste locuri.

Rîul Turunciuc ‒ braţul Nistrului - Album foto