Rîurile din nordul Moldovei
Nordul Moldovei în mare parte este ocupat de Podişul de Nord, al doilea ca înălţime după Podişul Central (Codri). În medie aici înălţimile ating de la 250 pînă la 350 m. Pentru regiunea de nord sînt carteristice şi specifice asemenea configuraţii geografice precum crestele de toltre, care se întind de la nord-est spre sud-vest pînă la Prut. Acest şir străbate cîteva raioane – Ocniţa Edineţ, Briceni, Rîşcani şi Glodeni. Înălţimea acestor formaţiuni de recif − toltrele ating 100 m. Toltrele şi recifele de corali au rămas aici după ce s-au retras 2 mări străvechi – Marea Tortoniană şi Marea Sarmată. Nicăieri în lume nu există asemenea formaţiuni, care se află în totalitate la suprafaţă, ceea ce oferă aceastei zone un colorit irepetabil şi foarte pitoresc.
Anume în direcţia aceasta curg, practic, toate rîurile şi rîuleţele din regiune, care sînt multe la număr. Acestea sînt – Racovăţ, Draghişte, Ciulug, Lopatna, Vilia, Ciugur, Camenca. Toate aceste rîuri fac parte din bazinul rîului Prut şi se revarsă nemijlocit în el sau ca şi rîul Ciugur, care se varsă în lacul de acumulare Costeşti. Dar dacă vorbim de direcţia predominantă a scurgerii rîurilor, trebuie să spunem ele au forme specifice, chiar ciudate – pe unele porţiuni rîul îţi poate schimba pe parcursul a 1-2 km direcţia în cea opusă, astfel precum se observă cu r. Racovăţ în defileul „La Castel” de lîngă satul Gordineşti.
Această particularitate a rîurilor de nord, nici una dintre care nu atinge în lungime 100 km, este legată de acel fapt, că rîuleţele care intersectează şirul de toltre în diferite direcţii, ocolind stîncile de recife, iar în multe locuri parcă le întretaie şi se scurg printre ele, creînd defileuri foarte pitoreşti. Majoritatea unor asemenea defileuri sînt monumente naturale ale Moldovei şi zone ale naturii, care sînt protejate. Acestea sînt cu adevărat creaţii ale naturii, locuri de o inegalabilă şi de neuitat frumuseţe, un adevărat rai turistic.
Însă defileurile create de rîuri în şirurile de toltre prezintă un interes ştiinţific foarte mare, pentru că în aceste defileuri poate fi studiată istoria geologică a acestor locuri, dar şi un imens material pentru arheologi, paleobotanici şi paleozoologi, geologi. Pe pantele acestor defileuri din motive naturale, dar şi antropogene au fost descoperite foarte multe peşteri, inclusiv şi cele străvechi, care se referă la paleolitic. Una dintre aşezările de tipul acesta se află în satul Duruitoarea Veche are mai mult de 500 mii de ani şi este un monument al naturii şi unul ştiinţific luat sub protecţie.
Este imposibil să descrii într-un eseu toate aceste formaţiuni naturale de relief, unora dintre ele le vom consacra materiale aparte. Vă prezentăm aici fotografiile următoarelor obiecte:
1. Valea rîuleţului Chisarău de la Naslavcea, care se numeşte şi Valea celor 33 de treceri. Unicul din lista cu rîuri, care se scurge în Nistru şi nu în Prut.
2. Rîul Racovăţ de lîngă satul Gordineşti şi ocolul silvic „La Castel” din defileul de la Brînzeni.
3. Rîul Lopatna din raionul Briceni.
4. Rîul Ciugur din raionul Rîşcani, dar şi o parte a lacului de acumulare de la Costeşti, care s-a format din albia lui.
5. Rîul Draghişte şi 2 defileuri formate de ea – în rezervaţia naturală Feteşti şi în apropierea satului Trinca, raionul Edineţ.
6. Rîul Camenca din apropierea cunoscutului recif de la Buteşti, care întretaie satul Buteşti din raionul Glodeni.
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1803
- Populația:
- 1564 locuitori
Valea Mare este un sat şi comună din raionul Ungheni. Din componenţa comunei fac parte localităţile Buzduganii de Sus, Buzduganii de Jos, Valea Mare și Morenii Vechi. Localitatea se află la distanța de 15 km de orașul Ungheni și la 111 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1564 de oameni. Satul Valea Mare a fost menționat documentar în anul 1803.