Codreanu Maria
S-a născut la 23 august 1949 în satul Truşeni, raionul Străşeni (în prezent municipiul Chișinău), Republica Moldova într-o familie de ţărani. Ea e a treia fată din cele şase ale familiei lui Petru şi Alexandra Codreanu. Muzica a ajutat dintotdeuna familia Cosdreanu să-şi păstreze optimismul, în familie cîntau cu toţii – surori, mătuşi,unchi. Mariicăi îi făcea mare plăcere această ocupaţie, căci cînta peste tot: acasă, în cîmp, părinţii o luau adesea la festivităţi, unde ea, urcîndu-se pe un scaun, cînta cu plăcere. A început devreme să participe la diverse festivităţi. La unul din aceste concerte era prezentă o delegaţie de oaspeţi din Federaţia Rusă. În fruntea delegaţiei era marele compozitor Dmitrii Şostakovici, care a rămas uimit de interpretarea micuţei şi i-a spus, ministrului culturii din Moldova, care stătea alături de el: „această fetiţă trebuie să studieze muzica”. Trebuie să menţionăm faptul, că ministrul culturii de pe atunci, a urmat sfatul compozitorului şi l-a trimis pe profesorul de vioară Efrem Vîşcăuţan, care-i devine apoi profesor să o caute pe micuţa talentată. Adresa Mariicăi nu o ştia şi tot umbla prin sat întrebînd „unde locuieşte fetiţa care cîntă?” şi ce însemnă totuşi măria sa întîmplarea, i-a auzit vocea şi astfel mergînd a dat de casa Mariicăi, care cocoţată într-un nuc cînta. Astfel Maria s-a pomenit la Şcoala Muzicală-internat pentru copii talentaţi „E. Coca” de pe lîngă Conservatorul din Moldova, clasa vioară, nu a încetat însă pe tot parcursul acestor ani să cînte cu diverse orchestre de muzică populară. La 13 ani participă la o filmare de Revelion a regizorului Emil Loteanu. După ce-şi accidentează mîna, nu mai poate cînta la vioară. Şi iarăşi măria sa întîmplarea a intervenit, a fost auzită cîntînd de către conducătorul ansamblului «Drujba» de la Leningrad − Alexandru Broneviţki, care a invitat-o să cînte în ansamblul sau, încercînd să o învoiască de la tatăl ei, dînsul însă a fost categoric împotrivă să-şi lase copila să plece. Broneviţki i-a trimis bani pentru drum, una dintre surori i-a cumpărat o valiză, aşa la cei 16 ani ai săi Maria se pomeneşte la Leningrad, iese pe scena profesională, înlocuind-o pe vestita Edita Pieha, care se afla pe atunci în turnee internaţionale. Mai tîrziu Maria activează la „Lenkonţert” în trioul pianistului Simion Kagan, în orchestra de jazz a lui I. Vainştein, în formaţia lui B. Beneţianov. Absolveşte Şcoala muzicală de pe lîngă Conservator, vocal clasic − pedagog Henrieta Apter şi vocal de estradă − pedagog Lina Arhangelskaia, învaţă împreună cu Clara Novikova, Evghenii Petrosean, Alexandru Voroşilov şi Igor Bubin. La cei 18 ani ai săi, în anul 1967 ea devine membră a primului concurs internaţional al cîntecului de estradă din Soci, unde interpretează cîntecul Alexandrei Pahmutova „Nejnosti” şi primeşte premiul cel mare. În anul 1969 a fost invitată să se reîntoarcă în Moldova pentru a lucra la Filarmonica Naţională. Maria primeşte invitaţia, iar special pentru ea a fost creat un ansamblul vocal-instrumental, pe care l-a condus timp de nouă ani şi solistă neschimbată a căruia a fost în toţi aceşti ani, tot pe parcursul acestor ani a cîntat şi cu ansamblul „Noroc”. În anul 1972 Maria pleacă în Polonia la cel de-al X-lea Festival Internaţional al cîntecului de estradă din Sopot, devenind laureată a concursului, interpretînd extraordinar cîntecul lui Oscar Feliţman pe versurile lui Robert Rojdestvenskii „Balada o kraskah”. În anul 1977 o perioadă de timp este solistă a ansamblului „Orizont”, în acelaşi an hotărăşte să plece la Moscova, unde devine solistă la „Mosconcert”. În anul 1986 absolveşte Facultatea de Regie a Academiei Teatrale de Stat de la Moscova. Merge în turnee prin toată lumea, iar concertele sale au priză la public: Siria, Irak, Liban, Germania, Cehoslovacia, România, Ungaria, Israel, Japonia, Austria, SUA. În ianuarie 2001 merge cu concerte la New-York, unde evoluează pe scena sălii de concerte „Milenium”. I-au fost conferite mai multe titluri onorifice: Artistă Emerită din Republica Moldova, Artistă Emerită a Federației Ruse, „Ordinul de Onoare", în semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite în domeniul artei muzicale, pentru succese substanțiale în activitatea de creație și contribuție la consolidarea relațiilor interculturale. A fost decorată cu medalia „Steaua de la Cernobîl” și cu Ordinul de Ecaterina cea Mare. |
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1620
- Populația:
- 3036 locuitori
Vărvăreuca este un sat şi comună din raionul Floreşti. Din componenţa comunei fac parte localităţile Vărvăreuca și Stîrceni. Satul Vărvăreuca este situat la o distanță de 3 km de orașul Florești și la 134 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 3036 de oameni. Satul Vărvăreuca a fost atestat documentar la 12 aprilie 1620.